Siguranța navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz rămâne fragilă, chiar și escortate. Trump: „Nu mai avem nevoie de asistenţa ţărilor NATO. Niciodată nu am avut!”

Situația din Strâmtoarea Ormuz a atins niveluri critice, cu consecințe economice și geopolitice majore care amenință stabilitatea globală. Conflictul dintre Statele Unite și Iran, alături de poziția contradictorie a administrației Trump, creează un scenariu complex în care securitatea aprovizionării cu petrol devine o problemă de supraviețuire economică pentru economia mondială.

Președintele Donald Trump a adoptat o poziție surprinzătoare și conflictuală cu aliații NATO, anunțând marți că Statele Unite nu mai au nevoie de asistența țărilor aliate pentru operațiunile în Strâmtoarea Ormuz. După ce solicitarea sa de implicare a aliaților a fost respinsă de majoritatea membrilor NATO, Trump a declarat pe Truth Social că „nu mai avem nevoie de ajutor”, invocând faptul că Iranul a fost „decimat” și că SUA sunt „cea mai puternică țară din lume”. Într-o conversație cu jurnaliștii la bordul Air Force One, Trump a sugerat o poziție și mai radicală: „Avem mult petrol. Suntem cel mai mare producător din lume, mult înaintea altora. Poate nici nu ar trebui să fim acolo deloc”. Această declarație a stârnit critici severe, mai ales din partea celor care consideră că SUA au fost prea rapide în lansarea acțiunilor militare fără justificare clară și acum cere altor națiuni să se implice într-un conflict în care americanii au fost primii implicați.

Trump a continuat să insiste că alte națiuni, în special cele europene și membrii NATO, ar trebui să preia mai mult din sarcina securizării regiunii. Totodată, a reluat apelul pentru ca puteri economice majore – China, Franța, Japonia și Coreea de Sud – să participe la eforturile internaționale de menținere a siguranței în Strâmtoarea Ormuz.

Statele Unite au efectuat aseară un bombardament major asupra insulei Kharg din Iran, subliniind că nu au lovit nicio țintă petrolieră. Totuși, importanța centrală a insulei pentru sectorul petrolier și exporturile iraniene face ca aceasta să fie o măsură de escaladare care crește presiunea asupra iranienilor. Teheranul avertizase cu câteva zile în urmă că, dacă insulele țării ar fi lovite, va reacționa cu o forță și mai mare în Golful Persic și va ataca noi ținte petroliere în regiune. Ceea ce toată lumea se teme acum este că și houthii din Yemen se vor alătura luptei. În prezent, cantități semnificative de petrol sunt încă exportate din Arabia Saudită prin Yanbu și Marea Roșie. Dacă Houthii perturb și această rută alternativă, vom vorbi despre cel mai rău scenariu posibil. Majoritatea experților consideră că este foarte probabil ca prețul Brentului să ajungă în curând mai aproape de 200 de dolari pe baril.

Pierderea de producție în Orientul Mijlociu a ajuns la 8 milioane de barili pe zi, cu preconizări că va ajunge la 10 milioane de barili până la sfârșitul lunii, dacă perturbările din Strâmtoarea Ormuz continuă. Țările din Golf – Irak, Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită – și-au redus producția totală de petrol cu cel puțin 10 milioane de barili pe zi. Arabia Saudită și-a redus producția de petrol cu aproximativ 2 milioane de barili pe zi, limitând-o la aproximativ 8 milioane de barili pe zi, după ce a limitat producția la 2 zăcăminte. Aceasta reprezintă o scădere semnificativă față de luna precedentă, când a furnizat 10,11 milioane de barili pe zi și a produs 10,88 milioane de barili pe zi. Creșterea din februarie a fost o măsură de urgență în cazul în care un atac american asupra Iranului ar perturba aprovizionarea din Orientul Mijlociu.

Siguranța navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz rămâne fragilă, chiar și atunci când acestea sunt escortate. Directorul general al Organizației Maritime Internaționale (OMI), Arsenio Dominguez, atrage atenția că riscurile nu pot fi eliminate complet. El subliniază că escortarea navelor nu reprezintă o soluție durabilă pe termen lung. Importanța strategică a strâmtorii este uriașă – pe aici trece aproximativ o cincime din comerțul mondial de țiței. Problemele sunt amplificate și de particularitățile geografice ale zonei. Deși Strâmtoarea Ormuz are 33 de kilometri lățime în punctul cel mai îngust, culoarele de navigație efective pentru fiecare sens însumează doar aproximativ 4 kilometri. Acest lucru crește considerabil riscul de incidente. OMI și-a exprimat îngrijorarea față de navele rămase blocate în Golf, unde echipajele încep să rămână fără alimente și provizii esențiale.

De la izbucnirea conflictului pe 28 februarie, Iranul ar fi atacat cel puțin 18 nave comerciale. Promisiunea președintelui SUA, Donald Trump, de a oferi escortă navală pentru protejarea fluxului de petrol nu s-a concretizat până în prezent. În plus, liderul american a transmis un avertisment ferm aliaților europeni, sugerând consecințe serioase pentru NATO dacă aceștia nu se alăturăseforturilor de securizare a tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz.

Arabia Saudită a relansat un oleoduct de 1.200 de kilometri construit în anii ’80, cu scopul de a ocoli Strâmtoarea Ormuz, care este acum blocat. Acesta reprezintă o soluție alternativă la blocajele de trafic naval și devine acum principala rută pentru exporturile saudite de petrol, întrucât Iranul a întrerupt tranzitul navelor care nu sunt înregistrate sub pavilion iranian. CEO-ul Saudi Aramco, Amin Nasser, a anunțat că oleoductul Est-Vest, care leagă zăcământul Abqaiq de portul Yanbu la Marea Roșie, va ajunge la capacitatea maximă de transport de 7 milioane de barili pe zi luna aceasta. Acesta oferă un sprijin considerabil economiei saudite, dar și administrației americane în confruntarea cu Iranul. Soluția contribuie la reducerea riscurilor unei potențiale ofensive americano-israeliene, care ar putea afecta economia globală și ar duce la o inflație semnificativă.

Cu toate acestea, experții avertizează că acest oleoduct nu este o soluție permanentă. În prezent, portul Yanbu poate exporta doar 4,5 milioane de barili de țiței pe zi, iar închiderea Strâmtorii Ormuz a afectat producția din Irak, Kuweit și Bahrein, ceea ce a dus la o lipsă zilnică de aproximativ 15 milioane de barili pe piață. Criza carburanților, în special a kerosenului și dieselului, afecteaza profund Europa. După sancțiunile impuse Rusiei din cauza războiului din Ucraina, Europa a devenit dependentă de importurile din Golf, iar acum 30% din importurile de diesel și 50% din cele de kerosen provin din Orientul Mijlociu. Deși Arabia Saudită are rafinării la Marea Roșie, aceasta este obligată să prioritizeze piața asiatică, care a absorbit 75% din exporturile saudite în 2023.

O altă amenințare majoră provine din partea rebelilor Houthi din Yemen, care controlează zona strâmtorii Bab El-Mandeb, pe care trebuie să o traverseze petrolul destinat Asiei. Expertul Greg Priddy avertizează că infrastructura portului Yanbu este vulnerabilă la atacurile cu drone. De când a început războiul din Gaza în octombrie 2023, Marea Roșie a devenit o zonă extrem de riscantă pentru navigație, iar Iranul continuă să sprijine indirect acțiunile Houthi.

Criza din Strâmtoarea Ormuz marchează un moment critic în relațiile internaționale și în stabilitatea economiei mondiale. Poziția contradictorie a administrației Trump – care dorește să se retragă din regiune, dar în același timp cere aliaților să se implice – creează incertitudine și slăbiciune în fața unei crize majore. Pierderea de 8-10 milioane de barili pe zi din producția globală este catastrofală, iar prețurile petrolului vor continua să crească, afectând economiile mondiale și alimentând inflația. Soluțiile alternative, cum ar fi oleoductul Est-Vest, sunt doar parțiale și nu rezolvă problema fundamentală a instabilității regionale. Fără o strategie clară și o coordonare internațională solidă, lumea se îndreaptă spre o criză energetică și economică de proporții fără precedent.