Coaliția Navală a lui Trump a eșuat: Aliații refuză implicarea în Strâmtoarea Ormuz, iar războiul cu Iran s-ar putea prelungi până… în toamnă

Administrația Trump se confruntă cu un eșec diplomatic major în încercarea de a forma o coaliție internațională pentru securizarea Strâmtorii Ormuz. După ce a cerut ajutorului statelor membre NATO și aliaților din Pacific, președintele american s-a lovit de refuzuri sistematice, iar conflictul din Iran amenință să se prelungească mult mai mult decât se anticipa inițial.

Trump a solicitat unui număr de șapte țări să trimită nave de război pentru a menține deschisă Stramtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului la nivel mondial. Aproximativ o cincime din petrolul comercializat global trece prin această cale strategică. Cu toate acestea, răspunsurile au fost dezamăgitoare pentru Washington. Franța, Germania, Australia și Japonia au refuzat să participe la o operațiune militară în Strâmtoarea Ormuz. China, care obține aproximativ 90% din petrolul din această rută, a adoptat o poziție prudentă, ceea ce l-a determinat pe Trump să amenințe cu amânarea vizitei la Beijing. Coreea de Sud analizează propunerea, în timp ce Marea Britanie rămâne reticentă. Trump a criticat dur Marea Britanie, numind-o „aliatul numărul unu, cel mai longeviv”, dar spunând că inițial „nu a vrut să vină” în ajutor. El a precizat că Londra s-a oferit să trimită nave doar după ce principala amenințare a fost redusă. „Avem nevoie de aceste nave înainte de a câștiga, nu după ce câștigăm”, a declarat Trump.

NATO a respins clar cererea de implicare militară. Marea Britanie a declarat că nu se va lăsa „antrenată într-un război mai vast” și că orice misiune de securizare a Stramtorii Ormuz nu va fi o misiune NATO, ci o alianță de parteneri. Premierul britanic Keir Starmer a subliniat că Regatul Unit lucrează la un plan credibil pentru restabilirea navigației, dar nu ca parte a Alianței Nord-Atlantice. Germania a fost și mai directă. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că NATO este o alianță de apărare a teritoriului membrilor săi și că „lipsește un mandat care să permită intervenția NATO”. Ministrul de externe german Johann Wadephul a spus clar: „Vom fi în curând o parte activă a acestui conflict? Nu.” Franța, prin președintele Emmanuel Macron, a menționat că mai multe țări europene și asiatice intenționează să organizeze o misiune comună de asigurare a securității în regiune, dar doar după ce se va încheia războiul.

Ministrul Afacerilor Externe al României, Oana Țoiu, a declarat că rolul NATO trebuie privit prin prisma caracterului său defensiv. România a acceptat să permită Statelor Unite utilizarea unor baze militare de pe teritoriul său pentru operațiuni legate de conflictul din Iran, dar a subliniat că discuția despre implicarea NATO trebuie purtată pornind de la misiunea fundamentală a alianței. Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a declarat că administrația este „în dialog” cu unele țări și se așteaptă ca China „să fie un partener constructiv” în redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Cu toate acestea, țările nu au făcut nicio promisiune concretă.

Confruntată cu eșecul diplomatic, administrația Trump a decis să escaladeze răspunsul militar. Pentagonul a anunțat trimiterea Unității 31 Expediționare a Infanteriei Marine, cunoscută sub numele de „Forța 911″ (o referință la numărul de urgență din SUA). Aceasta este deja în drum spre zona de conflict și ar urma să ajungă în aproximativ două săptămâni. Forța 911 este comandată de aproximativ 2.200 de pușcași marini și marinari și este specializată în operațiuni complexe. Structura sa include trupe de infanterie, artilerie, vehicule amfibii și elicoptere, cu sprijin aerian asigurat de avioane de vânătoare de ultimă generație, precum Lockheed Martin F-135 Lightning II. Analiștii militari consideră că misiunea principală ar putea fi stabilizarea situației din Stramtoarea Ormuz, iar un scenariu discutat ar fi preluarea controlului asupra unor insule strategice pe care Iran le-ar putea utiliza pentru lansarea de mine navale sau alte atacuri asupra navelor comerciale.

Blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran a generat perturbări majore în aprovizionare și o creștere rapidă a prețurilor energiei pe piețele internaționale. Prețul petrolului a sărit peste 100 de dolari pe baril, atingând niveluri nu mai văzute de mult timp. Agenția Internațională pentru Energie a anunțat cea mai mare acțiune colectivă din istorie de eliberare a stocurilor de urgență, cu aproape 412 milioane de barili care vor fi puși pe piață.

Administrația Trump a subestimat atât capacitatea Iranului de a răspunde militar, cât și consecințele economice ale conflictului. Generalul Dan Caine, șeful Statului Major al SUA, i-a avertizat anterior pe oficialii americani că o intervenție militară ar putea determina Iranul să recurgă la blocarea Stramtorii Ormuz. Cu toate acestea, Trump a fost convins că Teheranul „va capitula probabil înainte de a întrerupe cea mai importantă rută energetică a lumii”. Estimările inițiale ale oficialilor americani preconizau că operațiunea militară intensivă ar putea să se încheie la începutul lunii aprilie, după aproximativ patru până la șase săptămâni. Totu­și, chiar și după reducerea intensității operațiunii, conflictele și atacurile asupra Iranului ar putea persista într-o formă de intensitate redusă, continuând până în septembrie. Autorii israelieni au precizat că Forțele de Apărare Israeliene intenționează să continue atacurile asupra țintelor iraniene timp de cel puțin încă trei săptămâni.

Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a recunoscut că intensitatea reacției iraniene a surprins Washingtonul. Vicepresedintele JD Vance, critic al intervenției militare din Orientul Mijlociu, este „îngrijorat de șansele de reușită ale operațiunii” și „se opune războiului”, conform The New York Times.

Analiștii avertizează că Statele Unite s-ar putea confrunta cu perspectiva unui conflict prelungit, cu efecte majore asupra securității regionale și asupra economiei globale. Conflictul din Orientul Mijlociu riscă să declanșeze o criză alimentară globală, iar economiștii avertizează că situația poate fi mult mai gravă decât în 2022. Strategia construită pe ideea unei victorii rapide risc­ă să transforme conflictul într-un război mult mai lung și mai costisitor decât anticipa Washington. Experții în politici de apărare subliniază că o lipsă de pregătire pentru scenariile dificile și o suprîncredere în succesul operațiunilor anterioare au dus la această situație.