Un apel la amabilitatea prefectului Picoiu, ca să lămurească scandalul de la Consiliul Județean Constanța. Contribuie, prin fiscalizare, la reducerea deficitului bugetar?

Incidentul de ieri, consumat pe holurile Palatului Administrativ între activistul Marian Saioc și Claudiu Palaz, nu este doar o banală ceartă de coridor. Este radiografia unei instituții care și-a pierdut busola și, totodată, dovada unei „execuții” politice regizate, după cum urmează să aflăm.

De când Florin Mitroi a preluat președinția Consiliului Județean Constanța, incinta simbol a administrației locale pare să se fi transformat într-un veritabil „sat fără câini”. Atmosfera de sobrietate și rigoare, specifică unui spațiu unde se decide viitorul județului, a fost înlocuită de un haos permisiv. Periodic, instituția devine scena unor descinderi gălăgioase, unde se urlă și se țipă în voie. Personaje care nu au nicio legătură cu activitatea administrativă a instituțiilor din incintă au primit, parcă, bilet de voie să transforme holurile puterii într-un ring de circ.

În ceea ce îl privește pe Claudiu Palaz, nu poate fi invocată nici o formă de „amatorism administrativ”. Cu un istoric dens ca prefect și vicepreședinte al Consiliului Județean, Palaz este un fin cunoscător al mecanismelor administrative. Fie că îți place de el sau nu, Palaz este omul care, de-a lungul anilor, a operat nu doar prin uniforme și titluri spectaculoase de presă, ci și prin negocieri politice discrete, aducând beneficii reale comunității constănțene, chiar dacă acestea nu au ținut întotdeauna prima pagină a ziarelor. Este un mare merit al unui om politic, nu al unui politician. Totuși, ieri, acest veteran al administrației a devenit o țintă directă. De ce fix el, dintre toți politicienii care tranzitează acele holuri? Răspunsul nu trebuie căutat în „civismul” lui Marian Saioc, ci în noul val adus de administrația Mitroi. Răspunsul la întrebarea „Cui folosește?” duce, în mod surprinzător, chiar spre laboratoarele PNL.

Strategia lui Marian Saioc este o metodă de „vânătoare” bine pusă la punct: el profită sistematic de lipsa de pregătire a funcționarilor publici, „bătând monedă” pe lacunele lor de formare și pe incapacitatea lor de a reacționa în fața hărțuirii legislative. Saioc scoate în evidență, adesea brutal, rugina din aparatul bugetar. Însă, în coliziunea cu Palaz, activistul a întâlnit un adversar care nu putea fi acuzat de incompetență. Sub presiunea momentului și dominat de nervi, Claudiu Palaz a abandonat diplomația de culise pentru un atac frontal: A reamintit lui Saioc de perioada în care, din postura de prefect, Palaz ducea un război de gherilă cu celebrele „magazine de vise” (etnobotanicele care devastau tineretul la acea vreme). Palaz l-a etichetat pe activist drept un fost „client” al acelor stabilimente, încercând să îi anuleze moralitatea prin invocarea fantomelor trecutului.

Transformarea lui Claudiu Palaz într-un personaj de scandal, ceea ce el nu a fost în realitate niciodată, forțat să se justifice nimicuri, pe holuri, în fața unui telefon mobil, servește perfect celor care vor să demonstreze că influența sa este de domeniul trecutului. Dar, să nu ne mai ascundem după deget și îl rugăm pe această cale pe singurul care poate să lămurească ceea ce s-a petrecut ieri, respectiv domnul prefect PNL, Adrian Picoiu…

Poate să înceapă să explice dacă plățile domniei sale sunt fiscalizate, pentru că șef-su ăl mare are o problemă de deficit bugetar.