Trump vrea monopolul asupra Ormuzului. Marii șefi din energia mondială dau alarma: Lanțul global de aprovizionare se prăbușește

Donald Trump a anunțat că ia în calcul redenumirea Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai strategice culoare maritime pentru transportul de petrol mondial. Surse oficiale din administrație au declarat pentru publicația The Post că Trump ar putea s-o numească „Strâmtoarea Americii” sau chiar „Strâmtoarea Trump”.

Decizia vine ca urmare a creșterii prețului petrolului cu peste 50% din cauza restricțiilor impuse de Iran asupra traficului maritim. Un oficial de rang înalt a declarat: „Luăm strâmtoarea înapoi. Este garantat, și nu ne vor mai șantaja niciodată pe această rută.” Trump a discutat problema recent la un forum de investitori din Arabia Saudită, exprimând dorința de a controla zona și de a garanta libertatea navigației. „Trebuie să deschid Strâmtoarea Trump – adică Ormuz”, a afirmat el.

Administrația SUA a desfășurat mii de marinari, infanteriști și specialiști în regiune, pregătind eventuale acțiuni militare dacă Iran nu permite trecerea liberă. De asemenea, președintele a avertizat că, dacă Iran nu va respecta termenul limită pentru deschiderea strâmtorii, ar putea fi vizate centralele electrice iraniene. Ideea redenumirii nu este singulară. Trump a mai redenumit anterior Golful Mexic în „Golful Americii” și a aplicat numele său unor instituții culturale din Washington. Reacțiile sunt mixte, unii foști oficiali considerând gestul „ostentativ și obositor”.

Strâmtoarea Ormuz, cu o istorie de secole, a fost legată inițial de Regatul Ormuz și a fost controlată de imperiul portughez în secolul al XVI-lea. În prezent, aceasta reprezintă ruta pentru aproximativ o cincime din exporturile globale de petrol, fiind vitală pentru economia mondială.

La conferința energetică CERAWeek organizată de S&P Global la Houston, liderii industriei au spus că piața nu reflectă încă amploarea perturbărilor din aprovizionarea cu petrol și gaze.

Ryan Lance, directorul executiv al ConocoPhillips, a declarat că eliminarea de pe piață a unor volume uriașe de energie nu poate avea loc fără efecte majore: „Nu poți scoate de pe piață 8–10 milioane de barili de petrol pe zi și aproximativ 20% din piața globală de gaze naturale lichefiate fără consecințe serioase.”

Sheikh Nawaf al-Sabah, directorul general al Kuwait Petroleum Corporation, a avertizat că Iranul a impus practic o blocadă economică asupra exportatorilor de petrol din Golf prin închiderea strâmtorii Ormuz. „Aceasta nu este doar un atac asupra statelor din Golf, ci o situație care ține economia mondială ostatic”, a declarat el, avertizând că efectele conflictului se vor răspândi în întregul lanț global de aprovizionare.

Paul Sankey, analist independent, a spus că șocul petrolier actual ar putea fi cel mai grav de la embargoului petrolier arab din 1973. „Nu am mai văzut ceva similar de atunci. Închiderea strâmtorii Ormuz este o situație extrem de gravă”, a afirmat el.

De la începutul conflictului, pe 28 februarie, petrolul american s-a scumpit cu aproximativ 49%, ajungând la aproape 100 de dolari pe baril, iar cotația Brent a urcat cu peste 55%, până la aproximativ 112 dolari. Wael Sawan, directorul general al Shell, a spus că problema reală nu este evoluția prețurilor, ci lipsa fizică a resurselor: „Clienții noștri au nevoie de energie reală, nu doar de prețuri pe hârtie.”

Mai mulți directori au avertizat că deficitul de combustibili ar putea deveni și mai grav decât cel de petrol. Sawan a spus că aprovizionarea cu kerosen pentru aviație este deja afectată, iar următoarele produse care ar putea fi lovite de penurie sunt motorina și benzina. Executivii au cerut și măsuri de protecție militară pentru infrastructura energetică. ConocoPhillips a solicitat administrației americane protejarea activelor deținute în Qatar, după ce atacurile iraniene cu drone au dus la închiderea celui mai mare hub mondial de gaze naturale lichefiate.

Patrick Pouyannée, directorul TotalEnergies, a declarat că prețurile combustibililor au crescut deja puternic, iar unele state au început să ia măsuri de protecție a propriilor rezerve. China a interzis exporturile de produse petroliere, iar Thailanda a introdus racionalizarea benzinei.

În paralel, companiile energetice încearcă să compenseze lipsa livrărilor din Golf. Exportatorul american de gaze naturale lichefiate Cheniere încearcă să crească livrările către Asia, însă transportul durează aproape o lună din Statele Unite până în regiune. Experții avertizează că efectele conflictului ar putea dura luni de zile chiar și după încetarea ostilităților, deoarece statele vor încerca să-și refacă rezervele energetice. Analiștii spun că războiul ar putea avea și un impact major asupra economiilor din Golf. Unele state din regiune, precum Irak, Qatar, Emiratele Arabe Unite sau chiar Arabia Saudită, ar putea înregistra scăderi de până la 30% ale produsului intern brut dacă perturbările energetice se prelungesc.

Conflictul dintre Statele Unite și Iran și riscul blocării strâmtorii Ormuz ar putea duce la o creștere semnificativă a prețurilor pentru produse de zi cu zi, deoarece scumpirea petrolului afectează direct costurile materiilor prime petrochimice utilizate în fabricarea plasticului. Pe măsură ce prețul petrolului și al carburanților crește, se scumpesc și derivații petroliferi folosiți în industrie, substanțe precum benzenul, butadiena, amoniacul, stirenul sau nafta. Aceste materii prime sunt folosite pentru producerea a numeroase bunuri de consum, de la mănuși medicale și ambalaje alimentare până la textile și componente auto.

Stanislav Krykun, directorul companiei de ambalaje DST-Pack din Polonia, spune că efectele sunt deja vizibile în industrie: „Furnizorii noștri de plastic din China au majorat prețurile cu aproximativ 15% în ultimele săptămâni, invocând costuri mai mari ale materiilor prime și incertitudinea de pe piață.”

Compania produce ambalaje pentru clienți din întreaga lume, inclusiv din Statele Unite, iar creșterea costurilor începe deja să fie reflectată în recalcularea prețurilor pentru producția destinată sezonului de Crăciun 2026, inclusiv pentru calendarele Advent care folosesc tăvițe din plastic.

Tom Seng, profesor la Texas Christian University, a spus că petrochimicalele sunt utilizate în aproape toate bunurile moderne: „Ar fi greu să găsești un produs care să nu conțină componente pe bază de petrol sau gaze naturale, cu excepția celor realizate integral din lemn.”

Orientul Mijlociu joacă un rol major în această industrie. Aproximativ 79% dintre complexele petrochimice din regiune se află în Arabia Saudită, Iran și Qatar, iar statele Consiliului de Cooperare al Golfului produc împreună circa 12% din petrochimicalele lumii, echivalentul a aproximativ 150 de milioane de tone anual. Datele companiei de analiză a lanțurilor de aprovizionare Altana arată că aproximativ 733 de miliarde de dolari în materii prime și produse petrochimice tranzitează regiunea Golfului, influențând indirect bunuri în valoare de aproximativ 3.800 de miliarde de dolari la nivel global.

Impactul economic al războiului din Iran lovește Europa, unde creșterea redusă și inflația mai rapidă riscă să adâncească presiunile industriale, fiscale și politice în regiune. Campania militară a președintelui Donald Trump, a cărei concluzie rămâne la fel de neclară ca atunci când au fost lansate primele atacuri, în urmă cu o lună, determină țările să-și reducă previziunile economice, în timp ce iau măsuri pentru a ține sub control creșterea prețurilor, provocată de majorarea cotațiilor la gaze și petrol.

Christian Keller, analist la Barclays, a apreciat: „Este foarte clar că primele și cele mai afectate sunt sectoarele mari consumatoare de energie. Dar cu cât durează mai mult, efectul se va resimți în fiecare sector.”

Germania și Italia sunt printre țările care iau în calcul reducerea previziunilor economice, după perspectivele mai sumbre anunțate săptămâna trecută de Banca Centrală Europeană. Christine Lagarde, președintele BCE, a declarat: „Actualul șoc este probabil dincolo de ce ne imaginăm în acest moment, și duce la un fel de evaluare întârziată a nivelului gravității crizei.”

Industria chimică din Germania, afectată sever de ultima creștere a costurilor cu energia în 2022, a avertizat că unități ar putea reduce producția în urma închiderii efective a Strâmtorii Ormuz. Cel mai mare producător german de amoniac, SKW Piesteritz GmbH, a redus activitatea la 85%, în timp ce Evonik Industries, care fabrică produse chimice de specialitate, încă evaluează dificultățile cu care se confruntă. Grupul german de transport maritim Hapag-Lloyd AG se confruntă cu costuri suplimentare săptămânale de 40–50 milioane de dolari pentru combustibili, asigurări și depozitare.

Heliul a devenit un subiect central pentru industria tehnologică, pe măsură ce analiștii încearcă să evalueze impactul unui conflict prelungit dintre Iran și Statele Unite asupra lanțurilor globale de aprovizionare. Heliul, un produs secundar al exploatării gazelor naturale, este esențial în fabricarea semiconductorilor. Qatarul, al doilea mare furnizor mondial, și-a văzut capacitatea de export grav afectată după atacurile iraniene.

Potrivit S&P Global, Qatarul a furnizat peste 30% din oferta globală de heliu în 2025, ceea ce lasă o lacună majoră pe piață. Analiștii Deutsche Bank au avertizat că oprirea producției de heliu din Qatar a eliminat aproximativ o treime din oferta mondială și a transformat o piață supersaturată într-una cu deficit. Producătorii de heliu din America de Nord, regiune care deține cea mai mare cotă de piață globală, sunt printre principalii beneficiari ai perturbărilor din Qatar. Totuși, și Rusia, al treilea furnizor mondial, ar putea profita de situație.

Economia UE se confruntă cu riscul stagflației, ca rezultat al creșterii prețurilor energiei, în urma războiului din Iran, a afirmat Valdis Dombrovskis, comisarul european pentru economie „Perspectivele sunt umbrite de incertitudini profunde, dar este clar că ne confruntăm cu riscul șocului stagflației, cu alte cuvinte, o situație în care creșterea economică mai lentă coincide cu o inflație mai ridicată”, a declarat Dombrovskis după reuniunea miniștrilor de Finanțe din Uniunea Europeană pe tema creșterii prețului energiei.

Comisia previziona în noiembrie că PIB-ul UE va înregistra o creștere de 1,4% în 2026 și 1,5% în 2027, în timp ce zona euro ar urma să înregistreze o expansiune de 1,2% anul acesta și de 1,4% anul viitor. Inflația în zona euro ar urma să se situeze la 2% în 2026, în linie cu ținta BCE pe termen mediu. Dombrovskis a avertizat că, în scenariul unei perturbări de scurtă durată, analiza sugerează că avansul economiei UE în 2026 ar putea fi cu aproximativ 0,4 puncte procentuale mai scăzut decât nivelul din previziunile de toamnă, iar inflația ar putea fi cu până la un punct procentual mai ridicată. O creștere semnificativă a inflației ar putea forța Banca Centrală Europeană (BCE) să majoreze dobânzile, iar traderii și-au sporit pariurile că o astfel de mișcare va fi decisă în acest an.