Teliceanu se face de râs la concursul pentru șefia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Pe fondul circului juridic, Bodean își instalează sluga în fruntea instituției

Bătălia pentru controlul frâielor judiciare din Constanța capătă valențele unui veritabil roman de culise, marcat de mișcări de trupe, ascensiuni fulminante și prăbușiri spectaculoase ale unor cariere care odinioară păreau intangibile. În mijlocul acestei reconfigurări de putere din sistemul magistraturii locale, concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii pentru funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța devine scena pe care se joacă interese mult mai mari decât simpla ocupare a unui fotoliu de conducere.

În timp ce schema de putere din sud-estul țării se resetează după ieșirea din scenă a unor magistrați grei precum Teodor Niță sau Gigi Valentin Ștefan, umbra torționarului Andrei Bodean, fostul șef al DNA Constanța și proaspăt locotenent-colonel la conducerea Parchetului Militar București, se extinde nestingherită, impunându-și oamenii și influența directă peste structurile parchetelor constănțene, fără ca cineva să mai aibă curajul sau puterea să-i pună vreo opreliște.

În acest peisaj tensionat, notele obținute la probele deja consumate din cadrul concursului derulat din iulie și până astăzi conturează deja un câștigător relativ clar și o serie de eșecuri usturătoare. Constantin Conortos, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și unul dintre candidații validați în cursul acestei sesiuni, a reușit să obțină o notă solidă de 8,94 la proba proiectului managerial, probă desfășurată la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, ale cărei rezultate au fost recent oficializate pe 14 octombrie 2026. Expoze-ul a durat doar 30 de minute. Această notă îl plasează într-o poziție extrem de favorabilă, validând practic traiectoria dorită de culisele sistemului paralel și confirmând că rocada de la vârful parchetului curții de apel urmează un scenariu dinainte creionat de cercurile de influență care gravitează în jurul grupului patronat moral de la București de către șeful Parchetului Militar. Lupta, totuși, încă se duce, Gill-Julien Gabriel-Iacobici rămânând în postura de concurent serios pentru Conortos.

De cealaltă parte, competiția s-a dovedit a fi un fiasco total și o lecție dură de umilință profesională pentru Viorel-Gabriel Teliceanu, actualul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, obținând nota… 6. Intrând în această cursă cu o expunere riscantă și știind foarte bine mizele și jocurile subterane în care se implică, Teliceanu a ales să meargă înainte, în ciuda avertismentelor, transformându-se singur într-o țintă sigură a unui eșec previzibil. Magistrații din cadrul sistemului judiciar, recunoscuți pentru modul în care își taxează fără milă ambițiile nerealiste sau derapajele de aliniere politică și logistică, au asistat la o nouă demonstrație în care actualul prim-procuror este pur și simplu pus în genunchi de rigorile unui concurs pe care nu-l putea controla. Insistența sa de a candida, în pofida evidențelor legate de raporturile de forțe și de sprijinul tacit acordat contracandidaților săi din zona de influență a lui Bodean, s-a soldat cu o nouă lecție usturătoare, confirmând că imaginea sa publică și profesională este grav afectată de acest parcurs ratat. Practic, Teliceanu s-a chinuit la probă vreo 3 ore, fiind nevoit să se descurce cu toată materia de la Geneza din Biblie și până astăzi.

În timp ce testarea psihologică s-a derulat pe parcursul lunii septembrie, cu etape de reexaminare încheiate la începutul lui octombrie, iar proba finală privind managementul, comunicarea și resursele umane este programată pentru sfârșitul lunii noiembrie 2026, deznodământul pare deja scris pentru cine știe să citească rândurile din spatele rapoartelor CSM. Pentru Teliceanu, episodul actual rămâne o contraperformanță de tristă celebritate, în timp ce pentru sistemul judiciar de la Constanța reprezintă încă o dovadă că numirile în funcțiile cheie se decid mai degrabă în laboratoarele de influență ale unor procurori cu epoleți și conexiuni oculte, decât pe meritocrația pură a unei competiții deschise.