Stroe (PSD) se tăvălește de râs din cauza declarațiilor lui Buzoianu (Mediu): „Doamnă ministru, cu cât mai repede pleacă apa din România?”

Declarația ministrului Mediului, Diana Buzoianu, conform căreia apa pleacă mult mai rapid din sol și din țară în urma precipitațiilor, a stârnit o reacție fermă din partea senatorului social-democrat de Constanța, Felix Stroe. Acesta subliniază că, deși contextul climatic actual aduce temperaturi în creștere, soluri degradate cu o capacitate redusă de retenție și ploi torențiale ce cauzează scurgeri rapide, România se confruntă cu o problemă reală și extrem de gravă care nu trebuie împachetată în propoziții spectaculoase, ușor de contestat. În opinia parlamentarului, țara are nevoie urgentă de date concrete, cifre exacte și politici publice coerente care să ajute la păstrarea resursei de apă chiar acolo unde cade.

Pentru a transforma o afirmație televizată într-un argument solid, Felix Stroe ridică o serie de întrebări legitime legate de viteza cu care apa părăsește teritoriul național, solicitând clarificări privind procentele reale de pierdere, perioadele de referință luate în calcul și bazinele hidrografice afectate. Dacă ideea că apa pleacă mai repede din sol poate fi fundamentată din punct de vedere științific, afirmația că apa pleacă mai repede din țară necesită un bilanț hidrologic riguros și serii clare de date. Senatorul îi cere public ministrului Mediului să prezinte studiile pe baza cărora s-au făcut aceste declarații, subliniind că, în lipsa lor, fraza rămâne doar o metaforă reușită pentru ecranele televizoarelor, dar lipsită de o demonstrație științifică reală. Dincolo de polemica cifrelor, marea provocare rămâne identificarea motivelor pentru care România nu reușește să rețină mai mult din apa provenită din precipitații. Răspunsul la această problemă complexă implică măsuri concrete în domenii precum împădurirea, protejarea zonelor umede, adaptarea practicilor agricole, combaterea compactării solurilor și a betonării excesive, dar și optimizarea drenajelor agricole, extinderea infrastructurii de retenție și reîncărcarea apelor subterane. În final, Felix Stroe concluzionează că, deși autoritățile nu pot dicta cantitatea de ploaie oferită de climă, pot controla managementul apei după ce aceasta atinge pământul, fiind nevoie de mai puține metafore despre criză și de mai multe cifre exacte despre unde se pierde apa și cum poate fi păstrată.