SRI și-a ratat misiunea fundamentală: Reacționează doar când îi sunt expuse firmele de casă. Protejarea „informatorului util” este infinit mai importantă decât orice infracțiune – EDITORIAL

Sistemul nostru de promovare a „valorilor” este de o generozitate copleșitoare. În România, nu ai nevoie de masterate la Sorbona, de doctorate în economie sau de zeci de ani de management în mediul privat pentru a ajunge în Consiliile de Supraveghere și de Administrație ale celor mai profitabile companii energetice. Este suficient ca în sufragerie, în certificatul de căsătorie sau în agenda de contacte să existe un epolet bine plasat din structurile de securitate națională.

În timp ce societatea dezbate decizii istorice, iar instituțiile se chinuie să-și justifice salariile, adevărații beneficiari ai jocurilor de culise își securizează financiar executanții. Iată doar câteva dintre capitolele acestei povești de succes garantat de stat.

Ștefan Valeriu Ivan – marea rotație a cadrelor

Într-o perioadă plină de incertitudini, Ministerul Energiei a identificat cu promptitudine soluția ideală pentru un loc vacant în boardul Hidroelectrica -Ștefan Valeriu Ivan.

Pentru cine nu-i cunoaște vastul pedigree profesional, domnul Ivan vine direct din lotul de supraveghetori provizorii de la Transelectrica. Deși în ultimii zece ani a încercat din răsputeri să devină invizibil și să se facă pierdut prin ungherele călduțe ale bugetului public, amintirile din epoca Guvernului Tudose refuză să piară. Pe vremea când activa ca șef de cabinet al premierului, domnul Ivan promova cu hărnicie „informații de sinteză” livrate, printr-o coincidență fericită, chiar din biroul soției sale, Loredana Ivan – pe atunci șefă a Departamentului Analiză Sinteză din cadrul defunctei Direcții Generale Securitate Economică a SRI. Notele aveau scopul clar de a proteja și cosmetiza interesele fostului baron de Neamț, Ionel Arsene. Când informațiile reale au ajuns pe masa premierului și falsul a ieșit la iveală, Ivan a fost debarcat prompt din aparatul guvernamental.

A fost o problemă? Nicidecum. Când te părăsește Executivul, te adăpostește partenerul de viață. Soția l-a relocat strategic într-o instituție din subordine despre care rapoartele scrise de la SRI aveau doar cuvinte de laudă. Astăzi, după ce praful s-a așternut peste acele episoade, domnul Ivan ne arată că 30 de ani de vechime pe bani publici nu pot fi irosiți. Doar n-o să trimitem un asemenea cadru la muncile câmpului, când e atâta nevoie de „competența” sa în boardul Hidroelectrica. Mizeria lăsată în urmă rămâne însă vizibilă – în urma dezinformărilor SRI livrate prin trompeta numită Valeriu Ivan, oameni cinstiți și competenți au fost îndepărtați sistematic din instituțiile publice.

Rețeta ANRM – Cum devii „funcționar model” sub umbrela „Interesului Național”

Dacă la Hidroelectrica se fac rotații de cadre pentru protejarea executanților, la fosta Agenție Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) se practică adevărata magie instituțională. Aici descoperim cum o carieră pornită modest, de la stadiul de operator introducere date, se poate transforma spectaculos într-o poveste de succes academic și managerial.

Secretul? O mână de ajutor întinsă la momentul potrivit de o fostă senatoare milostivă, Iuliana Stratulat, care a plimbat-o de mână pe viitoarea șefă direct prin băncile facultății pentru a-i acoperi lipsa de diplomă, urmată de preluarea strategică de către o grupare din SRI. Odată readusă în ANRM, incompetența crasă a fost rapid compensată de cea mai râvnită calitate din administrația de stat –  calitatea de informator dedicat al generalului SRI Gabriel Cojocaru.

În momentul în care devii sursă de încredere în rețea, legile fizice și juridice din România se suspendă. Dosarele penale se evaporă misterios din sertarele parchetelor, iar înregistrările audio în care se solicită șpagă fără nicio jenă dispar din dosare ca prin farmec. De ce? Pentru că, nu-i așa, „Interesul Național” primează, iar protejarea informatorului util este infinit mai importantă decât integritatea resurselor minerale ale țării.

Ce legătură are toată această schemă cu dezinformările promovate de Valeriu Ivan? Legătura este de o simplitate cinică: poziția cheie care urma să o transforme pe sursa de încredere a generalului SRI Gabriel Cojocaru într-un factor de decizie la ANRM era ocupată, din păcate pentru rețea, de un om cinstit și profesionist. Pentru a rezolva această „inconveniență”, generalul i-a ordonat subordonatei sale, Loredana Ivan, să redacteze rapid o serie de note apocaliptice. Documentele fabricate au fost plasate prompt prin intermediul soțului din aparatul guvernamental, creând pretextul perfect pentru mazilirea specialistului incomod și eliberarea postului atât de râvnit de informatorul de casă.

Episodul 2: Felix Florin Braniște – băiatul timid și mâna ocrotitoare

Dacă primul caz arată cum funcționează protecția în familie, povestea lui Felix Florin Braniște demonstrează că, atunci când ai binecuvântarea rețelelor potrivite, cerul este singura limită profesională.

Băiețelul timid sosit cândva de la țară în Capitală a descoperit rapid că adevărata carieră nu se construiește pe merit, ci pe calitatea mâinilor care se așază ocrotitor pe creștetul tău. Prima atingere providențială a venit de la fostul general SRI Elena Istode, care l-a scos din anonimat și l-a ghidat pe drumul policalificării la stat. Zborul spre înaltele culmi ale administrației a fost ulterior alimentat și de mariajul cu Ioana Timofte, nepoata fostului director SRI și celebra „divă de la Cazane”. Adevărata „performanță” a lui Felix Braniște s-a desăvârșit însă la SNAM SA. În timp ce în notele informative figura, probabil, ca un model de integritate, administratorul Brăniște făcea o echipă de șoc alături de Iuliu Alin Udriște, Laurențiu Zainea și Diana Gășpărel. Rezultatul sinergiei? Devalizarea companiei și un prejudiciu de multe milioane de euro.

A sesizat administratorul Braniște organele de cercetare penală? A ridicat tonul în ședințe pentru a proteja patrimoniul public? Nicidecum. Tăcerea e de aur, mai ales când îți pregătești bagajele. Când treaba a început să miroase a anchetă, distinsul cadru și-a mutat expertiza într-un alt refugiu de lux al sistemului: tot la Hidroelectrica, alături de ceilalți colegi de suferință bugetară.

Iuliu Alin Udriște – „Groparul” imunizat de tăcerea serviciilor

Dacă Felix Braniște a fost și este protejatul SRI, Iuliu Alin Udriște este definiția vie a invulnerabilității sistemice. Fost membru marcant PSD transformat peste noapte în liberal de frunte sub aripa fostului ministru al Energiei, Virgil Popescu, Udriște a adunat un CV administrativ și penal ce ar face să tremure orice simplu muritor. Pentru el însă, notele SRI au rămas de o pudoare desăvârșită: nicio vorbă de rău, nicio analiză critică, doar tăcere ocrotitoare.

Cunoscut în presă drept „Groparul Piscicola Neamț” după privatizarea cu iz de devalizare a celei mai mari crescătorii de pește din Moldova, Udriște a fost propulsat în ianuarie 2020 la șefia Societății Naționale a Apelor Minerale (SNAM SA). Acolo, protejat din umbră de Felix Brăniște, a transformat instituția într-o feudă personală: de la devalizări de milioane de lei și abuzuri repetate împotriva angajaților, până la hărțuire sexuală și contracte oferite firmei fratelui său.

Ecuația magică a succesului sau a eșecului?

Cazurile acestor personaje nu sunt simple coincidențe administrative, ci reprezintă însăși rețeta consacrată a meritocrației de stat. Lecția pe care ne-o oferă aceste biografii este de o simplitate dezarmantă: dacă vrei să ajungi la vârful companiilor strategice, secretul nu stă în analize financiare sau viziune managerială, ci în alinierea astrelor (și a cadrelor) din anturaj.

Desigur, lista ar putea continua la nesfârșit, de la firme de apartament anonime care se trezesc peste noapte îngropate în fonduri europene, până la companii obscure care câștigă licitații pe bandă rulantă imediat ce prin acționariat adie briza ocrotitoare a serviciilor. Dar să mai numărăm astfel de cazuri devine un exercițiu redundant. Când rețeaua e atât de bine consolidată încât „executanții” își primesc recompensele indiferent de dezastrele lăsate în urmă sau de jocurile politice ale zilei, nu ne mai rămâne decât să privim cu admirație la cum funcționează cea mai eficientă agenție de plasare a forței de muncă din România – Serviciul Român de Informații!

Articolul de față nu este însă doar o simplă trecere în revistă a unor cariere construite pe nepotism sau o lamentare sterilă despre lipsa de meritocrație. Miza acestei radiografii este să oblige la o reflecție lucidă asupra stării în care se află securitatea națională.

Când un serviciu secret reacționează doar atunci când îi sunt periclitate circuitele financiare, când îi sunt expuse firmele de casă sau când apare riscul unui control civil autentic, avem de-a face cu o instituție care și-a ratat misiunea fundamentală. Adevărata primejdie nu este doar că indivizi fără nicio pregătire devalizează companii de stat sub umbrela serviciilor. Adevărata tragedie este că, ocupată cu protejarea dosarelor penale ale propriilor executanți și cu neutralizarea oricărei tentative de transparență, o astfel de structură a devenit incapabilă să mai identifice riscurile reale la adresa României. În loc să fie un filtru de siguranță națională, ea a devenit propriul ei client financiar.

În aceste condiții, nu ne mai rămâne decât să așteptăm cu interes următoarele rapoarte anuale ale serviciului, în care ni se va explica, fără îndoială cu aceleași concepte lemnoase, cum „Interesul Național” a fost din nou salvat prin plasarea strategică a unui alt informator la vreo conductă bănoasă a statului. Până la urmă, într-o țară în care siguranța națională se măsoară în numărul de sinecuri securizate și de dosare clasate, e liniștitor să știi că măcar o parte din bugetul public ajunge unde trebuie – direct în buzunarele celor care ne veghează somnul și conturile.

Sorin Prioteasa – contributor TOMIS NEWS – este căsătorit și are doi copii. A absolvit Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, a activat timp de mai mulți ani ca ofițer în intelligence, dar și în calitate de contractor independent în zone de conflict. În prezent, este programator în cadrul unei companii multinaționale.