SEAS 2024, la final. Șimșensohn (Teatrul de Stat Constanța): „Îmi doresc foarte mult acest eveniment să crească. Sper ca autoritățile să înțeleagă că avem șansa de a deveni unul din cele mai relevante evenimente culturale din țară” – INTERVIU
Cu mare pasiune și infinită emoție, ediția din 2024 a Stagiunii Estivale a Artelor Spectacolelor se apropie de final. Sunt ultimele zile ale unei lungi veri de reprezentații, premiere și evenimente pline de public. La final, s-au strâns cu grijă și drag fragmente de geniu interpretate de actori talentați, atât din țară cât și din străinătate. Teatrul, această formă antică de artă, și-a făcut de cap și anul acesta la malul mării, pentru că instituția are puterea de a crea lumi noi cu resurse minime – un gest, o privire, o replică spusă la momentul potrivit pot transporta publicul în altă epocă, într-o altă parte a lumii sau chiar în mintea și sufletul personajelor. De ce SEAS 2024 a făcut teatrul atât de special? Răspunsul se află în puterea sa de a crea emoție autentică și de a transforma o simplă poveste într-o experiență profundă, ce reverberează dincolo de scenă, cum ar fi spre cei mici, unde am avut două premiere la ediția din acest an: atât pentru bebeluși, cât și pentru copii mai mari. Cum o fi teatrul pentru… bebeluși? Toată lumea s-a distrat, nu doar prichindeii, după cum ne confirmă șeful de facto al festivalului, Erwin Șimșensohn. La SEAS nu există dubluri, efecte speciale digitale sau reluări, SEAS 2024, la final, fiind efemer, dar și incredibil de autentic.
De la tragediile grecești la comedii, marile teme: iubirea, pierderea, lupta politică pentru putere, identitatea, toate și nu numai au fost dezvăluite și explorate la SEAS 2024 cu o profunzime emoțională care reflectă întotdeauna realitățile și complexitățile vieții noastre de zi cu zi sau din trecutul recent. SEAS 2024 a mai fost o comunitate temporară, formată din oameni care poate că nu s-ar fi întâlnit niciodată în alt context, iar constănțenii și turiștii au fost un martor colectiv al unei povești comune, un un proces aproape ritualic, care sperăm să se repete și în 2025. Va fi și atunci? Ne-a detaliat Erwin Șimșensohn, în cadrul unui interviu:
Reporter: Bănuiesc că oftezi de epuizare. Un mega-eveniment, desfășurat pe parcursul întregii veri, cu logistică și recuzită impresionante. Ediția din acest an a atins așteptările? Cum te simți, la finalul unei noi ediții SEAS?
Erwin Șimșensohn: Fericit tocmai pentru că sunt epuizat, pentru că epuizarea vine la pachet cu o doză foarte mare de adrenalină și cu foarte multe satisfacții. A fost o ediție foarte bună, foarte bogată în evenimente, public încântat, fericit, multe bilete vândute, încasări proprii destul de bune și cred că de fapt e o platformă foarte bună pentru o creștere în anii următori. Îmi doresc foarte mult ca de la an la an acest eveniment să crească și sper ca autoritățile și cei care vor decide bugetele să înțeleagă faptul că avem șansa de a deveni unul din cele mai relevante evenimente culturale din întreaga țară. Avem potențialul de a ajunge cel puțin la fel de relevanți precum Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul de Film de la Cluj – TIFF și de ce nu Festivalul George Enescu, care sunt la ora actuală proiecte prioritare pentru cultura națională. Cred că și Stagiunea Estivală, sub acest brand SEAS are potențialul de a deveni unul din proiectele mari ale culturii din România.
Reporter: Premiere anul acesta, pentru cei mici. Am avut Erus – cu origini constănțene, dar și Bubu. Dacă au fost dedicate celor mici, adevărul e că au distrat pe toată lumea. Ce abilități sunt necesare pentru un astfel de teatru pentru… bebeluși?
Erwin Șimșensohn: E o întrebare grea și cred că trebuie adresată specialiștilor, celor care se ocupă cu realizarea unor astfel de spectacole. E un gen foarte greu, e un gen aparte, dar extrem de important, pentru că e o formă prin care se deschide gustul către o estetică a frumosului, către o serie de paradoxuri prin care trec copiii la vârsta aceasta foarte mică – antrepreșcolarii până la vârsta de grădiniță. Mi se par spectacolele acestea foarte importante. Cred că este pentru prima oară când avem un spectacol dedicat unui public atât de tânăr. Nu au fost doar acestea. Bubu a fost dedicat copiilor sub 3 ani. Opera Comică pentru Copii a venit cu trei spectacole în trei genuri diferite: Erus și valea Iubirii, după un roman scris de Alec Blenche- constănțean, a fost și un spectacol de balet pentru copii – Don Quijote și o cunoscută operă a lui W.A. Mozart într-o adaptare făcută de maestrul Cristian Mihăilescu: Directorul de teatru.
Reporter: … escu, … escu… Decebal Necșulescu, așa, că uitasem. A câștigat alegerile până la urmă?
Erwin Șimșensohn: Nu știu dacă a câștigat alegerile Necșulescu, dar Pavel Bartoș le-a câștigat cu siguranță, pentru că spectacolul în care el a jucat a avut foarte mare succes la public. De altfel, mă bucur foarte mult că am avut invitați de notorietate în acest an la SEAS. Pavel Bartoș, un actor excepțional, a participat prima oară la stagiunea estivală, și nu cu un singur spectacol, ci cu două. Urmează să avem acum un spectacol pe care el l-a creat: „One man aproape show”, un spectacol autobiografic. Au fost și actori precum Marius Manole, Marius Bodochi, Ofelia Popiș, Mirela Oprișor, Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu, actori din întreaga țară, trupe importante. Nu doar spectacole foarte bune, actori cunoscuți, ci companii importante din întreaga țară au ținut să fie prezente anul acesta la SEAS. Cu excepția Clujului, toate teatrele naționale au fost prezente anul acesta: București, Iași, Craiova, Timișoara, Târgu Mureș, Sibiu. Toate acestea au fost prezente, pe lângă multe alte teatre importante și valoroase din întreaga țară și nu numai.
Reporter: Dacă ne gândim serios, nu am mai văzut un fulg de nea în sezonul rece la Constanța de ani buni. Având în vedere ploile din ultima perioadă și anvergura la care a ajuns SEAS, te-ai gândit vreodată la o variantă de mini-SEAS pe timp de iarnă? Un Christmas sau Jingle SEAS sau cum ar putea fi numit?
Erwin Șimșensohn: Sincer nu m-am gândit, dar nu pot să spun că nu e o idee de luat în seamă. E un pic complicat, pentru că, deși nu au existat ninsori abundente, nu știu dacă temperaturile din perioada iernii permit publicului să stea la un spectacol afară, la un spectacol de teatru care presupune așezarea pe scaun și stat o oră și jumătate – două pentru urmărirea spectacolului. Aici la Constanța „beneficiem” și de vânt destul de puternic în perioada iernii, așa că, chiar și în condițiile în care precipitațiile nu sunt abundente, tot suferim uneori de frig și chiar de crivăț. Pe lângă asta, logistica organizării unui eveniment în perioada iernii e un pic mai complicată, pentru că presupune închirierea de echipamente, pentru că și la Teatrul de vară, și la Grădina Tomis echipamentele de sunet, de lumini, scene sunt închiriate, nu sunt proprii teatrului. Ar fi o investiție majoră, dar poate la un moment dat vom avea suficienți bani încât vom putea să achiziționăm aceste echipamente și atunci am avea libertatea să le folosim și în alte perioade în afară de durata festivalului din iulie – septembrie.
Reporter: Teatrul de Stat Constanța, încotro din această toamnă? Stagiune, turnee ș.a.m.d.
Erwin Șimșensohn: Exact acolo: stagiune, turnee ș.a.m.d. O să avem stagiunea curentă, în care reluăm o parte din titlurile din repertoriul curent, multe dintre spectacolele foarte bune care au ieșit în ultimii ani, precum „Seaside stories”, „A douăsprăzecea noapte”, „Zece lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”, dar și spectacole mai vehi precum „Universuri paralele”, „Îndoiala”, „Jocuri în curtea din spate” – o serie de spectacole care au putut fi reluate în Sala Studio. Încă mai avem spectacole pe care așteptăm să le reluăm odată ce intrăm în Sala teatrului – în Sala mare, când ea va fi gata, pentru că au fost puse în așteptare, ele neîncăpând în Sala Studio. Pe lângă toate aceste titluri, vom veni cu o serie de premiere. O să îl avem pe Radu Afrim, care va deschide stagiunea 2024 -2025. Nu dezvăluim încă titlul, dar va fi un proiect absolut fascinant, după care vom avea premiera oficială de la „Casa Bernardei Alba”, de Frederico Garcia Lorca, în regia Dianei Mititelu, spectacol care a avut avanpremiera în primăvară, înainte de închiderea stagiunii, după care va veni regizorul Alexandru Mâzgăreanu, un tânăr regizor care a mai montat la noi „Doi tineri din Verona”. De data aceasta va monta la noi un spectacol pe un text foarte montat în lume în ultimii ani – „Incendii”. În primăvară, la începutul anului 2025 sperăm să o avem pe Ada Milea cu care să finalizăm un proiect pe care l-am început în pandemie și pe care din păcate l-am abandonat atunci, sperăm să avem acum ocazia să-l reluăm și să-l finalizăm, după care regizorul Andrei Măjeri va monta un spectacol, o dramatizare după un roman celebru, nu dăm public încă titlul acestui spectacol. Pe lângă toate acestea, vom avea multe deplasări, suntem invitați la multe festivaluri. Doar în această toamnă mergem la Brăila, cu „Trilogia Belgrădeană”, la Festivalul Internațional de Teatru „Dialog”, mergem la Galați la Festivalul Național de Comedie, cu „A douăsprăzecea noapte”, mergem la Chișinău, la reuniunea teatrelor naționale românești, cu „A douăsprăzecea noapte” în regia lui Andrei Șerban, la Festivalul Național de Teatru la București în octombrie, unde am fost selecționați cu două producții ale Teatrului de Stat Constanța: „Zece lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”, de Gabriel Sandu, în regia Elenei Morar și a lui Gabriel Sandu și „A douăsprăzecea noapte”, în regia lui Andrei Șerban. E posibil să mergem și la Arad, e o discuție dar nu este finalizată încă. Există această Ordonanță a austerității pe care ne-o pregătește Guvernul și e posibil ca o serie de festivaluri să se anuleze în această toamnă după care în primăvară se reia sezonul festivalier și sunt convins că vom participa cu spectacole și la festivalurile din întreaga țară din prima parte a anului următor.
Ultimele articole
