Sărăcire fără limite: Bolojan vrea să taie și din nimicul persoanelor care nu se pot apăra – Indemnizațiile persoanelor cu handicap și excluderea asistenților de la creșterea salariului minim

Premierul Ilie Bolojan pregătește o strategie guvernamentală alarmantă: o ofensivă sistematică împotriva celor mai vulnerabili cetățeni ai României. Pe de o parte, o ordonanță de urgență care permite reținerea indemnizațiilor persoanelor cu handicap pentru neplata taxelor locale. Pe de alta, o tentativă din partea Ministerului Finanțelor de a exclude 80.000 de asistenți personali de la majorarea salariului minim. Ambele măsuri ilustrează o realitate cruntă: guvernul preferă să tăie din dreapta celor care nu pot să se apere.

Ordonanța de urgență publicată de Guvern prevede că persoanele cu handicap care nu plătesc la timp impozitele și taxele locale pot fi executate silit, inclusiv prin retragerea indemnizațiilor lunare. Articolul 431 al proiectului stabilește că indemnizația acordată persoanelor cu handicap poate fi reținută pentru achitarea obligațiilor fiscale neachitate. Măsura intră în vigoare începând cu drepturile aferente lunii calendaristice următoare datei adoptării ordonanței. Cuantumurile acestor indemnizații sunt, în sine, o mărturisire a sărăciei în care sunt lăsate aceste persoane. Un adult cu handicap grav primește 529 lei pe lună plus 199 lei buget complementar. Un adult cu handicap accentuat primește 350 lei plus 146 lei. Un adult cu handicap mediu primește doar 80 lei pe lună. Pentru copii, sumele sunt și mai mici. Aceste bani nu sunt o recompensă, nu sunt un privilegiu. Sunt o recunoaștere minimă a faptului că aceste persoane nu pot lucra în condiții normale și au nevoie de sprijin pentru a supraviețui.

Permiterea reținerii acestor indemnizații pentru neplata taxelor locale nu este doar o măsură administrativă. Este o condamnare morală a persoanelor cu handicap. Ce se întâmplă atunci când o persoană cu handicap grav, care primește 529 lei pe lună, nu poate plăti o taxă locală? Se află în situația de a alege între mâncare și obligații fiscale. Și dacă nu plătește taxa, pierde indemnizația, adică pierde și mai mult din puținul pe care îl are. Impactul social al acestei măsuri este devastator. Specialiștii spun că aceasta poate afecta semnificativ veniturile lunare ale persoanelor cu handicap, mai ales în rândul celor cu dificultăți financiare. Dar aceasta nu este doar o problemă de venit. Este o problemă de demnitate. Este o problemă de drept la o viață decentă. Persoanele cu handicap sunt deja marginalizate din piața muncii. Sunt deja dependente de ajutoare sociale. Și acum, guvernul le spune că dacă nu pot plăti taxele, vor fi pedepsite prin pierderea indemnizației. Dar ordonanța de urgență nu este singura lovitură. Într-o ședință de Guvern din 19 februarie, ministrul Finanțelor Alexandru Nazare a cerut ca Ministerul Muncii să introducă o completare prin care asistenții personali să fie excluși de la aplicarea majorării salariului minim. Propunerea a vizat aproximativ 80.000 de asistenți personali, categoria care reprezintă singurii angajați din sistemul bugetar plătiți la nivelul salariului minim brut pe economie.

Ministerul Muncii, condus de Florin Manole, a respins ferm o asemenea variantă, argumentând că salariul minim este un standard legal aplicabil tuturor contractelor individuale de muncă și nu poate fi fragmentat în funcție de categoria profesională. Dar faptul că Ministerul Finanțelor a propus o asemenea măsură relevă intențiile reale ale guvernului: să taie din cheltuielile sociale, indiferent de costul uman.

Majorarea salariului minim de la 4.050 lei la 4.325 lei, cu o creștere de 6,8%, ar fi afectat aproximativ 831.000 de salariați în prezent, iar după majorare numărul celor direct afectați ar putea ajunge la peste 1,75 milioane de persoane. Impactul bugetar pentru ultimele cinci luni din 2026 este estimat la un plus de 638,5 milioane lei la venituri și la o creștere a cheltuielilor de aproape 295 milioane lei, rezultând un impact net pozitiv asupra bugetului de stat. Dar aceasta nu a contat pentru Ministerul Finanțelor. Asistenții personali, care sunt printre cei mai slab plătiți angajați din sistemul bugetar, ar fi trebuit excluși de la majorare. Aceștia sunt oameni care lucrează în condiții dificile, care se ocupă de persoane cu handicap, de copii, de bătrâni. Sunt oameni care merită respect și o viață decentă. Și totuși, guvernul a încercat să-i excludă de la o majorare de salariu care ar fi fost net pozitivă pentru buget.

Combinând aceste două măsuri, se vede o imagine clară: guvernul atacă persoanele vulnerabile pe mai multe fronturi. Pe de o parte, le retrage indemnizațiile dacă nu pot plăti taxele. Pe de alta, încearcă să le negocieze majorarea de salariu pentru cei care lucrează în sistemul bugetar. Este o strategie de austeritate care nu are în vedere demnitatea și drepturile omului, ci doar cifrele din buget. Impactul moral și social al acestor măsuri este profund. Persoanele cu handicap și asistenții personali sunt deja în situații vulnerabile. Sunt deja marginalizați. Și acum, guvernul le spune că sunt o povară prea mare pentru buget. Că trebuie să plătească prețul pentru o administrație care nu poate gestiona resursele cu responsabilitate. Dar aceasta nu este o problemă de bani. Aceasta este o problemă de valori. O societate se măsoară nu prin cum tratează pe cei bogați și puternici, ci prin cum tratează pe cei săraci și vulnerabili. Și în acest moment, România eșuează acest test. Guvernul preferă să taie din indemnizații și să negocieze salariile celor care lucrează cu persoane cu handicap, decât să găsească soluții responsabile pentru gestionarea bugetului.

Impactul bugetar al acestor măsuri este, de fapt, negativ pe termen lung. Persoanele cu handicap care pierd indemnizații vor deveni și mai dependente de sistemul de asistență socială. Asistenții personali care nu primesc majorări de salariu vor fi tentați să-și caute alte locuri de muncă, ceea ce va duce la o criză în sectorul de îngrijire. Și în final, costurile sociale vor fi mult mai mari decât economiile pe care guvernul speră să le facă. Aceasta este o strategie de austeritate care nu este doar inumană, ci și irațională din punct de vedere economic. Și aceasta este marca unui guvern care nu înțelege că investiția în oameni, în demnitate, în drepturi sociale, este investiția cea mai profitabilă pe care o poate face o societate.