Săpăturile în mantaua Pământului au ajuns la adâncimea de 1,2 kilometri. Indicii noi despre originile vieții
O navă de foraj științific a pătruns mai adânc decât oricând în mantaua Pământului, obținând noi indicii despre procesele care alimentează vulcanii oceanici și despre posibilele origini ale vieții. În mijlocul Oceanului Atlantic de Nord, geologii au săpat 1268 de metri sub fundul mării,cea mai adâncă gaură forată până acum în mantaua Pământului. Analiza miezului de rocă rezultat oferă noi indicii despre evoluția straturilor exterioare ale planetei noastre și poate chiar despre originile vieții.
În linii mari, Pământul este alcătuit din câteva straturi diferite, inclusiv o crustă exterioară solidă, o manta superioară și inferioară și un miez. Mantaua superioară, care se află chiar sub crustă, este compusă în principal dintr-o rocă bogată în magneziu numită peridotită. Acest strat determină procese planetare esențiale, cum ar fi cutremurele, ciclul apei și formarea vulcanilor și a munților.
„Până în prezent, am avut acces doar la fragmente ale mantalei”, spune Johan Lissenberg de la Universitatea Cardiff, Marea Britanie. „Dar există o serie de locuri în care mantaua este expusă pe fundul mării”.
Una dintre aceste zone este un munte subacvatic denumit Masivul Atlantis, situat în apropierea unei regiuni active din punct de vedere vulcanic a dorsalei central-atlantice. Părți ale mantalei care ies continuu la suprafață și se topesc dau naștere la mulți dintre vulcanii din zonă. Între timp, pe măsură ce apa de mare se infiltrează mai adânc în manta, temperaturile mai ridicate o încălzesc și produc compuși chimici precum metanul, care ies la suprafață prin orificiile hidrotermale și furnizează combustibil pentru viața microbiană.
„Există un fel de bucătărie chimică în subsuprafața masivului Atlantis”, spune Lissenberg.
Pentru a afla mai multe despre această regiune dinamică, el și colegii săi au planificat inițial să foreze 200 de metri în manta cu nava de foraj JOIDES Resolution, mai adânc decât reușiseră vreodată cercetătorii până acum.
„Apoi am început să forăm și lucrurile au mers uimitor de bine”, spune Andrew McCaig, membru al echipei de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. „Am recuperat secțiuni foarte lungi de roci continue și am decis să continuăm și să mergem cât mai adânc posibil”.
În cele din urmă, echipa a reușit să sape 1268 de metri în manta.
În urma analizării probei de carotă, cercetătorii au constatat că aceasta avea niveluri mult mai scăzute ale unui mineral numit piroxen, comparativ cu alte probe de manta colectate din întreaga lume. Acest lucru sugerează că această secțiune specială a mantalei a suferit o topire semnificativă în trecut, ceea ce a diminuat cantitatea de piroxen, spune Lissenberg. În viitor, el speră să reconstruiască acest proces de topire, ceea ce ne-ar putea ajuta să înțelegem cum se topește mantaua și cum migrează roca topită la suprafață pentru a alimenta vulcanii oceanici.
Unii oameni de știință cred că viața pe Pământ a început în adâncurile oceanului, în apropierea canalelor hidrotermale. Astfel, prin examinarea substanțelor chimice care apar de-a lungul miezului cilindric de rocă, microbiologii speră să determine condițiile care ar fi putut duce la apariția vieții și la ce adâncime sub fundul oceanului s-au produs acestea.
„Este un foraj foarte important, deoarece va fi o secțiune de referință pentru oamenii de știință din multe ramuri ale științei”, spune McCaig.
„O mostră unidimensională a Pământului nu poate oferi informații complete cu privire la căile tridimensionale de migrare a topiturii și a apei, dar este totuși o realizare majoră”, spune John Wheeler de la Universitatea din Liverpool, Marea Britanie.
Ultimele articole
