Sindicatul Liber Navalistul, reprezentând angajații șantierului naval din Mangalia (DSMa), cel mai mare șantier naval din România, a adresat un apel în contextul unei crize ce amenință existența acestei platforme industriale strategice. Scrisoarea este adresată către CSAT, președintele interimar Ilie Bolojan, premierului Marcel Ciolacu, miniștrilor de Interne, al Apărării și de Justiție sau șefului Statului Major al Apărării ș.a., cu privire la situația șantierului.
Este încă un strigăt spre nicăieri. Deși mai mulți factori din zonă, inclusiv politicieni, se zbat pentru salvarea șantierului abandonat de olandezii de la Damen, apelurile sunt în neant: Bogdan Ivan de la Economie se preface că lucrează, iar Angel Tîlvăr de la Apărare este unul dintre cei mai șterși miniștri din ultimii ani, activitatea sa rezumându-se la multe plimbări strategice fără nici un rezultat și multe poze cu ambasadori.
Mai grav este că generalii români, activi, în rezervă sau în retragere sunt în plină campanie pentru olandezii de la Damen, proprietari pe șantierul de la Galați, unde se desfășoară o adevărată înarmare fie a Olandei fie a multor altor țări, inclusiv din Pakistan. Toate acestea, în timp ce România cumpără vechituri de pe unde apucă. Cu înzestrare de zona corupției și un șantier naval abandonat, Flancul estic este o glumă proastă. Unul dintre generalii mai sus menționați este Gheorghe Savu, în retragere, dar director la sucursala Damen din România. Acesta a participat recent la întâlnirea vizionară cu președintele interimar Ilie Bolojan, pentru punerea la punct a înarmării europene, unde România nu are loc, rolul nostru fiind doar de punere la dispoziție pentru înarmarea altora:
Pe acest fond sumbru, deputatul social-democrat constănțean Daniel Georgescu mai bagă o fisă, încercând să spargă zidul indiferenței de la Guvern, către miniștrii Ivan și Tîlvăr, în speranța că – poate noi nu știm – dar există vreun plan de salvare a șantierului de la Mangalia:
Ipoteză de lucru: Șantierul Mangalia, transformat în șantier militar, al statului român
Decizia companiei olandeze Damen de a se retrage din șantierul naval Mangalia a lăsat un gol semnificativ în peisajul industrial și economic al României. Această retragere nu doar că a dus la pierderea a sute de locuri de muncă, dar a și ridicat întrebări esențiale despre viitorul unuia dintre cele mai strategice active maritime ale țării. În acest context, transformarea șantierului naval Mangalia într-un șantier militar deținut de stat reprezintă o soluție viabilă care ar putea răspunde atât provocărilor economice, cât și celor de securitate națională. Șantierul naval Mangalia, cândva un centru de activitate industrială și inovație, se află acum într-o situație incertă. Retragerea companiei Damen a lăsat în urmă sute de muncitori șomeri, afectând stabilitatea economică a regiunii. În același timp, România continuă să-și consolideze capabilitățile de apărare, în contextul presiunilor geopolitice crescânde din regiunea Mării Negre. Deși România colaborează activ cu aliații NATO în domeniul apărării, lipsa unei strategii militare-industriale coerente devine din ce în ce mai evidentă. În acest context, blocajul în strategia militară a țării și lipsa unei direcții clare pentru șantierul naval Mangalia subliniază necesitatea unor acțiuni decisive: Transformarea șantierului Mangalia într-un șantier militar de stat!
Această schimbare ar putea aduce multiple beneficii strategice, economice și geopolitice. Cum ar fi faptul că un șantier militar ar permite României să proiecteze, construiască și întrețină propriile nave militare, reducând astfel dependența de furnizori externi. Acest lucru este esențial pentru angajamentele României față de NATO și pentru securitatea maritimă în regiunea Mării Negre, un punct strategic de interes major. De asemenea, transformarea șantierului într-o unitate militară ar păstra locurile de muncă existente și ar crea oportunități noi în industrii de înaltă tehnologie, precum construcțiile navale, ingineria și tehnologia de apărare. Acest lucru ar oferi un impuls semnificativ economiei locale și ar contribui la creșterea industrială a regiunii.
Construirea de nave militare moderne presupune expertiză tehnologică avansată și infrastructură adecvată. România trebuie să investească în cercetare și dezvoltare și să colaboreze cu parteneri internaționali pentru a obține know-how-ul necesar. Succesul acestei inițiative depinde de voința politică și de o viziune strategică clară, ambele inexistente în prezent.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google