Raport FMI: Lumea alunecă într-o criză economică de proporții. România, în „deteriorare accelerată”, intră în „furtună” cu indicatorii deja avariați

Ultimele evaluări ale Fondului Monetar Internațional descriu un tablou care nu mai lasă loc de cosmetizări: economia globală poate aluneca în recesiune dacă războiul SUA–Israel împotriva Iranului continuă și dacă șocul energetic rămâne la cote ridicate. În același timp, pentru România, datele de monitorizare arată o degradare mai severă decât scenariul pesimist luat inițial în calcul, cu încasări în cădere, bază de TVA care se contractă și o linie macro de referință care nu se stabilizează.

FMI avertizează că o escaladare suplimentară a conflictului cu Iranul poate declanșa nu doar o recesiune globală, ci și o reacție violentă pe piețele financiare. În acest context, instituția estimează că economia mondială va crește cu doar 2,5% în acest an, cel mai slab ritm din 2020. Iar dacă se materializează scenariul cel mai pesimist, în care prețurile petrolului, gazelor și alimentelor cresc și rămân ridicate în 2026 și 2027, creșterea economică globală ar putea coborî sub 2% în 2026, adică la un pas de recesiune globală – un eveniment rar, produs de doar patru ori din 1980, de două ori asociat cu crize majore: criza financiară mondială și pandemia de Covid. În scenariul sever, FMI indică inclusiv un nivel mediu al prețului petrolului de 110 dolari pe baril în acest an și un vârf la 125 de dolari în 2027. Într-o asemenea ecuație, inflația ar putea urca la 6% anul viitor, iar băncile centrale ar fi împinse să majoreze dobânzile pentru a frâna scumpirile, cu efect direct de răcire a economiei. Economistul-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, avertizează că eșecul negocierilor dintre Iran și SUA și blocada reciprocă impusă de SUA pot agrava situația, prin blocarea și mai accentuată a petrolului în Strâmtoarea Ormuz, în loc să permită alimentarea pieței. Scenariul de referință al FMI, stabilit la începutul lunii, miza pe o creștere de 3,1% în acest an și o inflație de 4,4%, însă evoluțiile recente împing lucrurile spre zona nefavorabilă. Înainte de izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, petrolul era în jur de 70 de dolari pe baril, dar blocarea Strâmtorii Ormuz și eșuarea negocierilor au alimentat o creștere abruptă a prețurilor.

Pentru România, tabloul este și mai dur. Analiza lunară și „tabloul de bord” indică o deteriorare accelerată, iar datele interne din februarie 2026 confirmă slăbirea cererii și erodarea bazei de venituri. Vânzările cu amănuntul din februarie 2026, raportate la februarie 2025, arată o scădere de 6,2% a volumului, cu un minus de 9,4% pe segmentul non-alimentar, semn de prăbușire a cheltuielilor. Cumulat, ianuarie–februarie 2026 față de aceeași perioadă din 2025 indică un minus de 6,1%, iar oscilația de 11 puncte procentuale în 12 luni este descrisă drept un semnal de distrugere structurală a cererii. Mesajul central este că ipoteza veniturilor din TVA este expusă: baza de impozitare se contractă, nu se extinde, iar planul oficial de venituri nu are fundament. În plus, linia macro de referință este compromisă, pentru că prognoza oficială de 1,0% creștere a PIB a fost construită înainte ca datele de recesiune tehnică din trimestrul IV 2025 să fie vizibile, iar cererea internă nu dă semne de stabilizare. Scăderea de 9,4% la produse nealimentare este interpretată ca o retragere structurală, nu un efect sezonier, iar compresia a ajuns inclusiv la coșul alimentar: alimentele, băuturile și tutunul au scăzut cu 0,8% de la an la an, semn că șocul cererii s-a propagat în toate straturile de venit.

În acest tablou, riscul major nu mai este doar „o creștere mai slabă”, ci combinația toxică dintre creștere slabă, venituri ratate și pierderea răbdării finanțatorilor, pe un fundal geopolitic care adaugă riscuri energetice și comerciale. Iar comparația regională este umilitoare: Bulgaria, vecinul pe care România îl privea ani la rând de sus, apare proiectată să crească mult mai rapid în 2025 și 2026. Pentru 2025, Bulgaria este indicată la 3,1% creștere reală a PIB, față de 0,7% România, iar pentru 2026 Bulgaria la 2,8% față de 0,7% România. Abia în 2027 ritmurile converg, la 2,5% pentru ambele. Și la inflație România stă mai prost, cu o presiune persistentă: 7,3% în 2025 față de 3,5% Bulgaria, 7,8% în 2026 față de 3,8% Bulgaria, iar abia în 2027 România coboară la 3,9%, aproape de 3,7% Bulgaria. La contul curent, ambele țări au deficite, dar România rămâne cu un dezechilibru extern mult mai pronunțat, între -8,0% din PIB în 2025 și -6,2% în 2027, în timp ce Bulgaria este între -3,9% și -3,2%. La șomaj, diferența e din nou în defavoarea României: în jur de 6,0% pe toată perioada, față de Bulgaria, între 3,6% în 2025 și 3,3% în 2027.

Concluzia e brutală: lumea se apropie de o zonă de recesiune alimentată de război și energie, iar România intră în furtună cu indicatorii deja avariați, cu cerere internă în retragere și cu o comparație regională care arată că nu doar că stagnăm, dar suntem depășiți de cei pe care îi consideram „mai slabi”.