Pseudo-studiu sociologic – „Idiotul util” EDITORIAL

Sistemul de valori în cadrul oricărei instituții din România reflectă sistemul de valori al societății. Dacă cineva crede că, în timp ce avem un premier de nivelul domnului Ciolacu Marcel și miniștrii de calibrul domnului Grindeanu sau al doamnei Turcan, celelalte instituții beneficiază de profesioniști, se înșală amarnic! Toate instituțiile statului român se influențează reciproc, generând promovarea în funcții de conducere a „idioților utili”! Promovarea „idiotului util” la conducerea unui grup social/profesional generează o schimbare a structurii acelui grup.

În primul rând vor apărea disidenții (până în 3%), cei care vor încerca să atragă atenția factorilor externi asupra derapajelor de la nivelul conducerii grupului. Vor fi exilați și se va urmări îndepărtarea lor din cadrul grupului, prin orice mijloace.

În al doilea rând se coagulează lașii (cam 85-90 %). Sunt cei care nu au opinii personale și cred că responsabilitatea acțiunilor lor le revine superiorilor ierarhici. Își justifică comportamentul docil, chiar obedient, invocând familia, progeniturile și lipsa competențelor profesionale care să le permită accesarea unui alt domeniu de activitate. În realitate, se hrănesc cu resturile de la masa „idiotului util”, sperând ca, la un moment dat, să evolueze pe scara ierarhică și să devină, la rândul lor „idioți utili”. Majoritatea mor din cauze naturale, acoperirea lor cu pământ fiind o simplă formalitate, deoarece procesul de putrefacție a început în primul moment în care aceștia au lăsat capul în pământ.

În al treilea rând se coalizează categoria lichelelor (7-12%). Sunt cei fără un background profesional real, dar care sunt indispensabili oricărui „idiot util”. Au ajuns în poziții intermediare de decizie fiind promovați de un cerc relațional insuficient de puternic pentru a-i propulsa pe postul de „idiot util” suprem. Sunt cei care provoacă cele mai multe daune instituționale, încercând să demonstreze că sunt capabili să ocupe funcția supremă în cadrul grupului. Totodată, dintre membrii acestei categorii sunt aleși înlocuitorii temporari, când „idiotul util” suprem al grupului este eliminat. O altă caracteristică specifică acestei categorii este apetența pentru trădare, lichelele fiind primele care, în situația în care ”idiotul util” suprem este eliminat prin metode juridice, oferă toate informațiile compromițătoare despre acesta, omițând să evidențieze complicitatea lor.

„Idiotul util” nu este neapărat un prost, deși, în majoritatea cazurilor, are și această caracteristică. Totodată, „idiotul util” nu este niciodată asumat în mod public de către cei care l-au promovat!

„Idiotul util” este individul care, promovat într-o funcție de conducere, își poate asuma luarea unor decizii ilegale și imorale, fiind conștient de faptul că el va rămâne „șef” atât timp cât protejează și promovează interesele grupului care i-a oferit accesul la poziția respectivă.

„Idiotul util” este, în cel mai bun caz, un individ mediocru din punct de vedere profesional, care, la un moment dat, când se afla la baza lanțului trofic instituțional, s-a făcut util unui superior ierarhic sau unui om politic, devenind șantajabil, deci eligibil pentru a deveni lider.

În momentul în care „idiotul util” este numit la conducerea unei instituții sau structuri, el are două priorități! În primul rând trebuie să le demonstreze celor care l-au numit că este un „idiot util” mai eficient decât precedentul. Din acest motiv își va depăși predecesorii în ceea ce privește comportamentul abuziv față de subordonați și dispreț față de lege! Toate aceste derapaje vor fi făcute în mod public, pentru că subordonații săi trebuie să înțeleagă că el este intangibil. În al doilea rând el trebuie să își creeze o mică grupare de subordonați obedienți (categoria lichelelor), prin intermediul cărora va încerca disiparea responsabilității infracțiunilor pe care are de gând să le comită. De obicei, aceasta grupare de sprijin a „idiotului util” este preluată de la precedentul „idiot util”. Schimbarea „idiotului util” aflat la conducerea unui grup depinde de foarte mulți factori!

Niciodată „idiotul util” nu va fi schimbat cu forța de către cei care l-au promovat! Renegarea propriului „idiot util” afectează grav imaginea celor care l-au numit în funcție, iar apoi, după ce și-au atins obiectivele ilicite, l-au abandonat. De obicei, „idiotul util” este eliminat din funcție în trei moduri:

• cei care l-au promovat fac un transfer „pașnic”, oferind funcția „idiotului util” unui alt grup de interese. În această situație, în majoritatea cazurilor, „idiotul util” primește ca recompensă o funcție impozantă, dar lipsită de importanță, pentru a-i fi hrănit orgoliul rănit.
• dacă „idiotul util” consideră că funcția căpătată i se cuvine pentru că este competent și nu vrea să mai răspundă la comenzile celor ca l-au promovat, i se oferă libertate totală de mișcare, retrăgându-i-se protecția în fața legii. În foarte scurt timp, „idiotul util” va răspunde penal pentru infracțiunile comise în nume propriu, ignorându-se cu desăvârșire faptele ilicite prin care a promovat interesele celor care l-au numit în funcție.
• Ultima modalitate de eliminare a unui „idiot util” are o cauză internă grupului, fiind și cea mai rar întâlnită. Este evident că subordonații apropiați (lichelele) nu au niciun interes să genereze schimbarea liderului, poziția lor fiind cea mai avantajoasă – pot influența deciziile din grup, dar nu sunt expuși riscului de a răspunde pentru ele. Totodată, categoria „lașilor”, deși este cea mai însemnată cantitativ, este lipsită de importanță, deoarece exponenții acesteia sunt lipsiți de orice perspectivă, fiind pasionați doar de „propriul stomac”. În anumite condiții și cu un efort considerabil, „disidenții” care au supraviețuit în cadrul grupului pot genera schimbarea unui „idiot util”! Pentru a genera eliminarea unui „idiot util”, disidenții trebuie să atace în mod sistematic subordonații apropiați liderului, prin sesizarea unor ilegalități, pentru a genera reacții din partea acestuia. În majoritatea cazurilor, „idiotul util” consideră că solicitarea de a se respecta legea este un afront personal și începe un conflict direct, dar și prin interpuși, cu disidenții. Acesta este momentul în care disidenții trebuie să externalizeze conflictul, făcând vizibile atât derapajele „idiotului util”, cât și legătura acestuia cu cei care l-au promovat într-o funcție de decizie. Este un conflict de durată, dar, în situația apariției unor factori externi favorabili (pierderea sprijinului politic, începerea urmăririi penale, apariția unor articole în presă e.t.c.,), există o șansă foarte mică ca „idiotul util” să fie schimbat din funcție. Cu un alt „idiot util”, normal!

Săptămâna viitoare voi prezenta și două studii de caz, care confirmă faptul că „idiotul util” este singurul concept pseudo-sociologic de actualitate în România post-decembristă!

Sorin Prioteasa – contributor TOMIS NEWS – este căsătorit și are doi copii. A absolvit Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, a activat timp de mai mulți ani în domeniul intelligence, dar și în calitate de contractor independent în zone de conflict. În prezent, este programator în cadrul unei companii multinaționale.