Polarizare catastrofală: Decalajele regionale din România dintre bogați și săraci sunt printre cele mai mari din UE

România se află în situația paradoxală de a fi una dintre țările Uniunii Europene cu cele mai grave disparități regionale — o polarizare economică și socială care expune eșecul politicilor de dezvoltare echilibrată și consolidează o diviziune structurală între zone prospere și regiuni în sărăcie extremă.

Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene și comisar pentru drepturi sociale, competențe și locuri de muncă, a subliniat explicit această realitate într-un interviu pentru Euronews România: România nu doar că are disparități regionale — are o polarizare mai mare decât alte state membre. Aceasta este o admisiune oficială a unei crize structurale care nu poate fi ignorată. Disparitățile nu sunt noi. Multe state membre ale UE se confruntă cu diferențe între regiuni dezvoltate și zone cu sărăcie uneori extremă. Dar în România, această polarizare depășește norma europeană. Regiuni bogate se opun unor zone în care sărăcia nu este doar o problemă economică — este o realitate cotidiană care limitează oportunități, educație și perspectivă.

Mînzatu a explicat rațiunea pentru care România primește fonduri europene masive: politica de coeziune a UE, care direcționează zeci de miliarde de euro către statele membre care au aderat după 2004, este concepută tocmai pentru a recupera aceste decalaje de dezvoltare. România este printre beneficiarii majori ai acestor fonduri — o recunoaștere tacită a profunzimii problemei. În perioada bugetară 2021-2027, România beneficiază de 7 miliarde de euro dedicate educației și combaterii sărăciei. Acești bani sunt direcționați către programe specifice: combaterea abandonului școlar, masa caldă în școli, formarea profesorilor, programe after-school, inițiative anti-sărăcie pentru persoane vulnerabile, ajutoare alimentare și programe de screening medical. Sunt măsuri care recunosc urgența situației, dar și o dovadă că statul român nu a reușit să rezolve aceste probleme prin propriile mecanisme.

Realitatea rămâne cruntă: fondurile europene sunt un plasture pe o rană care necesită o reformă structurală profundă. Fără o strategie de dezvoltare regional echilibrată, fără investiții în infrastructură și economie locală în zonele defavorizate, aceste fonduri vor rămâne o soluție temporară, nu o rezolvare. România nu poate continua să fie o țară cu două viteze — una în care unele regiuni prosperă și alta în care sărăcia și lipsa oportunităților definesc viața oamenilor. Această polarizare nu este doar o statistică economică; este o criză socială care amenință coeziunea națională și viitorul generațiilor următoare.