Piața auto second-hand se pregătește pentru o schimbare majoră: Mașinile vechi și poluante, tot mai greu de vândut și înmatriculat

Piața auto second-hand din România se pregătește pentru o schimbare majoră, pe fondul noilor măsuri discutate la nivel guvernamental și european, care vizează descurajarea circulației mașinilor vechi și puternic poluante. În centrul acestor schimbări se află atât viitoarele taxe, cât și condițiile tot mai stricte privind fiscalitatea și utilizarea autovehiculelor cu emisii ridicate.

România rămâne una dintre țările europene cu cel mai îmbătrânit parc auto, iar segmentul second-hand a fost, ani la rând, soluția accesibilă pentru sute de mii de familii. Tocmai de aceea, orice intervenție asupra acestei piețe are efect direct nu doar asupra comercianților, ci și asupra populației care își permite cu greu o mașină nouă. Potrivit documentelor analizate, autoritățile pregătesc o reașezare a sistemului de taxare auto, astfel încât vehiculele vechi, în special cele cu norme de poluare reduse, să devină tot mai costisitoare de deținut. În practică, asta înseamnă că românii care cumpără automobile second-hand ieftine ar putea ajunge să plătească mai mult pe termen lung, chiar dacă prețul de achiziție rămâne aparent avantajos.

Miza oficială este reducerea poluării și accelerarea reînnoirii parcului auto. Numai că, dincolo de discursul administrativ, realitatea socială este mai complicată. Pentru o mare parte din populație, piața second-hand nu este o alegere de confort, ci una de necesitate. În lipsa unor programe consistente de sprijin pentru achiziția de vehicule mai puțin poluante, noile măsuri riscă să lovească exact în cei care au cele mai puține alternative. Schimbarea ar putea afecta inclusiv importurile de mașini rulate, un segment care a alimentat constant piața auto din România. Dacă taxarea va penaliza sever vehiculele vechi, interesul pentru anumite modele va scădea, iar comercianții vor fi obligați să își adapteze rapid oferta. În paralel, proprietarii de autoturisme vechi s-ar putea confrunta cu o depreciere accelerată a valorii de revânzare.

În esență, statul transmite tot mai clar că epoca toleranței față de mașinile ieftine, vechi și poluante se apropie de final. Problema este că această tranziție, deși justificată ecologic, nu poate fi tratată exclusiv birocratic. Fără măsuri compensatorii reale și fără o înțelegere a puterii de cumpărare din România, reforma riscă să devină încă o povară pentru cetățean, nu o soluție echilibrată pentru modernizarea transportului.