Pescarii turci şi calcanul de la Constanţa. „Calcan rasol cu sos de capere”, specialitatea din anii 1930
Într-un bine documentat raport asupra pescuitului la Marea Neagră, se amintea şi de calcanul de aici, care se prindea cu plase de fund şi cu cârlige cu momeli. Pentru că preţul sau era mic, era puţin căutat de pescarii români, astfel că în anul 1929, din cei 300 de pescari ce lucrau la marea noastră, 60 erau turci, ce dispuneau de patru bărci cu motor şi fuseseră învoiţi de administraţie să prindă calcan în apele noastre. Despre modul de operare, raportul mai spunea: „Ei având ca bază portul Constanţa urmăresc cu bărcile lor cu motor bancurile de calcan din momentul când venind de la larg încep a-şi face apariţia lor la adâncimea de 100 metri, până se apropie de coastă şi apoi până când dispar din nou dincolo de isobara 100 metri”.
În primăvara anului 1933 corespondentul ziarului „Dimineaţa” scria despre începerea pescuitului la calcan, apreciind că nisetrul, morunul şi calcanul din apele noastre „sunt incomparabile şi ca abundenţă şi mai ales calitativ, faţă de aceleaşi specii pescuite în alte părţi”. Trecând apoi la subiectul ştirii, ziarul nota: „Primăvara se pescuieşte la noi calcanul, care lipseşte aproape cu desăvârşire în apele turceşti şi greceşti, ceea ce are ca urmare faptul că, în fiecare sfârşit de iarnă, sosesc de la Istambul legiuni întregi de pescari turci, ca să vâneze acest peşte. Ei vin pe calea apei, în barcaze mari, care navigă sub puterea vântului. Ei vin în grupuri de câte 5-10 barcaze, o adevărată escadră minusculă. Primele grupuri de calcangii au sosit ieri la Constanţa şi în credinţa poporului, se spune că – întocmai ca şi cocorii – aceşti pescari, al căror instinct meteorologic ar fi”… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!
Ultimele articole
