Nostradamusul politicii românești: Simion, singurul candidat, „reales” președinte AUR – În 2026, nu exclude nimic, nici măcar realitatea – „E posibil să fiu arestat”

George Simion, președintele AUR, inaugurează un nou mandat cu profeții apocaliptice și scenarii de thriller politic pentru anul 2026. Liderul suveranist, reales duminică în fruntea formațiunii la Congresul de la Alba Iulia, nu a ratat ocazia să se autovictimizeze public și să ridice la rang de artă retorica alarmistă, prezentându-se fie ca viitor martir al sistemului represiv, fie ca posibil salvator al României, în cazul – evident, la fel de probabil în logica AUR – în care partidul său ar ajunge la guvernare.

„Voi începe cel de al doilea mandat al meu ca președinte într-o perioadă de maximă incertitudine. Orice e posibil pentru anul 2026: de la a fi arestat de către sistemul represiv de la care te poți aștepta la orice până la a forma o guvernare pentru românii care au atâta nevoie de un stat care să lucrează pentru ei, nu contra lor”, a declarat Simion, cu gravitate, în fața delegaților și a presei.

George Simion a fost ales, duminică, în Congresul AUR de la Alba Iulia, pentru un nou mandat la şefia partidului AUR, moţiunea sa fiind votată cu 991 de voturi ”pentru” şi 17 voturi ”împotrivă”. El a declarat că începe al doilea mandat ca preşedinte AUR într-o situaţie cât se poate de incertă, arătând că în 2026 se poate întâmpla orice, de la a fi arestat până la a forma o guvernare.

Congresul AUR, organizat la Alba Iulia la șase ani de la nașterea partidului, a fost marcat de o atmosferă de autocelebrare și de adoptarea unor rezoluții cu tentă conspiraționistă. Dan Dungaciu a fost ales prim-vicepreședinte, iar Petrișor Peiu a preluat conducerea Consiliului Național de Conducere. Într-un document solemn, AUR a anunțat că apără „triada democratică: drepturile omului, suveranitatea constituțională, justiția echitabilă”, dar nu a ratat ocazia să arunce săgeți către Curtea Constituțională, Curtea de Justiție a UE, Biroul Electoral Central și instanțele naționale, acuzate că ar eroda supremația Constituției, votul și libertatea de exprimare.

Documentul adoptat la Congres nu s-a ferit să denunțe, cu emfază, interzicerea unor candidaturi prezidențiale și anularea alegerilor ca fiind „fără precedent”, decizii luate „fără ședință publică, fără apărarea candidaților, fără cale de atac”, bazate pe note secrete ale CSAT. Mai mult, AUR critică ferm cauzele de la CJUE care permit judecătorilor să ignore deciziile Curții Constituționale în favoarea dreptului UE, prezentând acest fapt drept o „federalizare prin justiție” ce nu ar fi fost validată democratic.În acest peisaj politic în care retorica victimizării și a conspirației pare să fie la mare căutare, George Simion reușește să se poziționeze, cu o ironie involuntară, atât în rolul de potențial erou tragic, cât și în cel de lider providențial. Fie că va fi „arestat de sistemul represiv” sau va „forma o guvernare pentru români”, Simion rămâne fidel strategiei sale: să întrețină suspansul și să-și mențină publicul captiv între narațiuni alarmiste și promisiuni salvatoare. România, între timp, ar putea avea nevoie de mai puțină profeție și mai multă responsabilitate politică.