Mediul privat se așteaptă la o nouă „lovitură de box”. Moraru (UNPR-RSE): „Dacă după un trimestru sau două vom constata că obiectivele nu au fost atinse, atunci ce ne facem?”

Analiza economică a măsurilor fiscale anunțate și a pachetului 2 de austeritate care urmează să fie prezentat și adoptat ridică numeroase provocări pentru mediul de afaceri, angajați și întreaga societate. Într-un context marcat de presiuni bugetare, inflație persistentă și o productivitate scăzută în multe sectoare, orice intervenție fiscală trebuie calibrată cu atenție, pentru a evita efecte negative în lanț.

Guvernul și-a asumat un set de măsuri menite să reducă deficitul și să crească eficiența colectării fiscale, însă experiența ultimilor ani arată că reformele aplicate fără o analiză profundă a impactului real pot aduce mai multe probleme decât soluții. Lovirea sectoarelor vulnerabile sau a celor productive, fie prin creșteri de taxe, fie prin tăieri de facilități, riscă să genereze dezechilibre pe piața muncii, să descurajeze investițiile și să accentueze polarizarea socială. În lipsa unor măsuri de acompaniament care să stimuleze competitivitatea și să protejeze categoriile expuse, austeritatea poate duce la scăderea cererii interne, la o contracție economică și, implicit, la o colectare fiscală sub așteptări.

O altă problemă majoră este lipsa unor garanții privind eficiența fiscală a acestor măsuri. Dacă după unul sau două trimestre rezultatele nu se ridică la nivelul prognozat, riscul este ca economia să sufere dublu: pe de o parte, prin pierderea capitalului de încredere al investitorilor și al populației, pe de altă parte, prin necesitatea unor noi corecții, care pot destabiliza suplimentar mediul economic. Greșelile repetate în materie de politici fiscale au generat, de-a lungul timpului, un climat de incertitudine și o reticență crescută față de orice reformă structurală.

„Nu vreau să par un ideolog sau un sfătuitor al actualului guvern, însă sunt semne de întrebare legitime pe care le poate ridica orice categorie socială din această țară în acest moment. Dacă lovim în categorii vulnerabile sau în sectoare de producție, cine poate garanta că va exista o eficiență fiscală în conformitate cu obiectivele asumate în aceste pachete numite și de austeritate? Dacă după un trimestru sau două vom constata că obiectivele nu au fost atinse, atunci ce ne facem? Cum mai reparăm această încă o greșeală adăugată la seria lungă de greșeli? Eu înțeleg că avem un guvern care și-a asumat aceste măsuri, dar căderea unui astfel de guvern într-un astfel de context nu ne ajută nimic dacă rămânem săraci și neproductivi. Ar fi trebuit să ne gândim și la aceste aspecte când începem reforme cu bisturiul”, spune pentru TOMIS NEWS Daniel Moraru, Uniunea Națională a Patronatului Român – Regiunea Sud-Est.

În același timp, contextul inflaționist actual complică suplimentar implementarea oricăror măsuri de austeritate. Costurile de trai cresc, iar puterea de cumpărare a populației scade, ceea ce limitează spațiul de manevră al guvernului. Orice reducere a stimulentelor sau creștere de taxe are efecte imediate asupra consumului, cu impact negativ asupra PIB și a veniturilor bugetare.

Pachetul 2 de austeritate, așa cum este conturat în prezent, vizează creșterea veniturilor la buget prin majorarea unor taxe și reducerea unor cheltuieli considerate neproductive. Însă, odată cu implementarea acestor măsuri, riscul de a afecta sectoare-cheie ale economiei devine tot mai mare. Producția, IMM-urile și categoriile sociale cu venituri reduse sunt primele care resimt presiunea fiscală crescută, ceea ce poate conduce la scăderea consumului intern, la reducerea investițiilor și la accentuarea fenomenului de sărăcire structurală.

Un aspect esențial, subliniat și de mediul patronal, este lipsa unor mecanisme clare de evaluare a eficienței fiscale după implementarea măsurilor. Dacă obiectivele de colectare și reducere a deficitului nu sunt atinse într-un interval scurt – un trimestru sau două – statul riscă să se confrunte cu un dublu eșec: pierderea încrederii contribuabililor și adâncirea dezechilibrelor structurale. În lipsa unor corecții rapide, fiecare eroare se adaugă unui istoric deja încărcat de decizii fiscale discutabile.

Economia românească are nevoie de reforme, însă acestea trebuie să fie calibrate nu doar pe criterii de urgență bugetară, ci și pe capacitatea reală a economiei de a absorbi șocurile generate de ajustările fiscale. O reformă aplicată „cu bisturiul”, fără o viziune integrată asupra efectelor pe termen mediu și lung, riscă să compromită atât stabilitatea macroeconomică, cât și perspectivele de creștere. Eficiența unui pachet de austeritate nu se măsoară doar prin cifrele de la finalul exercițiului financiar, ci și prin capacitatea de a menține coeziunea socială, de a proteja mediul de afaceri și de a stimula productivitatea.

O eventuală instabilitate politică, generată de contestarea acestor măsuri, nu ar face decât să amplifice riscurile economice, iar România ar rămâne, din nou, vulnerabilă în fața propriilor limite structurale. Este necesar ca orice reformă fiscală să includă nu doar măsuri de ajustare, ci și mecanisme de monitorizare și corectare rapidă, pentru a evita repetarea greșelilor trecutului și pentru a asigura un cadru economic predictibil și echitabil.