Mărțișorul, firul care leagă iarna de primăvară. O „frânghie” împletită din alb și roșu, care duce cu sine bucuria, iubirea și concilierea

Astăzi, 1 martie, este ziua când milioane de români se gândesc la același lucru: mărțișorul. Nu e doar o tradițe, nu e doar o podoabă. E un gest plin de semnificație, o promisiune șoaptă în șoaptă, o dorinţă de a lăsa în spate frigul și întunericul și a îmbrăţişa lumina și căldura. Mărțișorul este firul care leagă iarna de primăvară. E o frânghie de speranță, împletită din alb și roșu, care duce cu sine bucuria, iubirea și concilierea în viețile celor care îl dăruiesc sau îl primesc.

Mărțișorul nu e născut ieri. Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveală amulete asemănătoare, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de ani. Pietricele perforate, vopsite în alb și roșu, purtate la gât sub formă de coliere — aceasta era versiunea primitivă a unui ritual care s-a perpetuat până în zilele noastre. Pe vremuri, mărțișorul consta într-un bănuț de aur prins de un gâitan de mătase împletit cu fire albe și roșii. Cel care îl primea îl purta la gât până când întâlnea primul trandafir înflorit, pe crengile căruia depunea apoi darul primit. Bănuțul însemna Soarele la trecerea dintre anotimpuri, îmbelșugarea, iar firele albe și roșii ale gâitanului însemnau fața albă ca un crin și rumeneață ca o rază.

Etnologii începutului de secol XX au consemnat mărțișorul ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar și la bulgari și albanezi. Țăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor și a nenorocului. La români, mărțișorul este corelat cu Dochia, personaj mitologic a cărui zi era sărbătorită la 1 martie. Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre șnurul de mărțișor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăși legendara Dochia, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului primăvara, la nașterea timpului calendaristic. E o imagine frumoasă, pătrunzătoare — o femeie pe o munte, cu oile ei, torcând viață și timp.

Un mit din Moldova legat de mărțișor spune că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat că într-o poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea s-a hotărât să îl ajute și a început să dea la o parte zăpadă și să rupă ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza măracinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut peste floare și a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

Albul și roșul nu sunt alese la întâmplare. În acele timpuri străvechi, venirea primăverii era întâmpinată cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Roșul sângelui era asociat cu viața, fertilitatea, adorația și sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zăpezii, a gheții și a norilor. Puse laolaltă, albul și roșul semnifică dorința despărțirii de iarnă. Copiilor li se lega o monedă de argint la mână cu un fir răsucit de lână sau bumbac alb și roșu ca să fie feriți de boală, pe care aceștia îl legau după 12 zile în pom ca să fie pomul roditor. Vitelor li se agăța fir roșu cu alb ca să fie sănătoase și la fel, bune de rod. O altă variantă de mărțișor autentic presupune ca șnurul bicolor să fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, și unul roșu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul șnurului, cu femininul reprezintă reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric și cosmic. În unele sate din Moldova șnurul era confecționat doar din lână roșie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului, destul de răspândită în trecut. În alte localități, mărțișorul era tricolor — roșu, alb și verde sau roșu, alb și negru.

Preluat de lumea urbană și devenit modă, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier și podoabă, ținut la piept, primit ca suvenir și, mai nou, drept cadou. În prezent, mărțișorul este oferit și virtual, pe platformele de socializare, prin imagini sau animații haioase. Dar indiferent de formă, mărțișorul rămâne ceea ce a fost dintotdeauna: un gest de iubire și speranță. E o promisiune că iarna va trece, că soarele va reveni, că viața va înflori din nou. Mărțișorul este mai mult decât o tradițe — e o legătură cu străbunii noștri, cu pământul care ne-a născut, cu ritmurile naturii care ne-au învățat să credem în reînoire și în puterea speranței.