Marea Unire de la 1 Decembrie 1918: Ziua de GLORIE a națiunii române

Fiecare neam, popor sau naţiune își are în istorie clipa de glorie, efemeră ca orice clipă, dar statornică în timp prin urmările ei. Pentru români, astrele istoriei s-au aliniat pe 1 Decembrie 1918. Nu eram nici prima, nici ultima naţiune care își desăvârșea unitatea naţională mai târziu decât alte naţiuni. Germanii și italienii o făcuseră în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, consecutiv războiului franco-prusac din 1870-1871. Polonezii, slavii de sud, cehii și slovacii o vor face concomitent cu noi. Turcii își vor regăsi identitatea naţională la începutul anilor ’20, sub conducerea lui Kemal Atatürk.

Mai întâi a fost amintirea Daciei. Apoi, conștiinţa apartenenţei la două popoare nobile ale Antichităţii: dacii și romanii. O conștiinţă accentuată de faptul că locuitorii din spaţiul carpato-danubiano- pontic realizează că vorbesc aceeași limbă, au aceeași credinţă, aceleași tradiţii, același port. Transhumanţa și schimburile comerciale au făcut ca locuitorii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor să-și dea seama că aparţin aceleiași comunităţi ca origine și limbă. Faptul acesta este remarcat de către toţi călătorii sau umaniștii care în secolelele XV-XVI au intrat în contact cu locuitorii celor trei ţări românești: Transilvania, Moldova și Ţara Românească. Toţi aceștia pleacă de la înseși mărturiile românilor în relevarea caracterului de popor romanic, al descendenţilor foștilor coloniști romani, precum și recunoașterea faptului că… CITEȘTE ÎNTREGUL ARTICOL AICI!