Mare sărbătoare în Constanța anului… 1895. „Aici a existat şi a fost primul şi cel mai vechi centru de viaţă religioasă a strămoşilor noştri romani”

Obiceiul sfinţirii apelor de Bobotează, este cu siguranţă vechi la Constanţa; nu ne propunem acum să cercetăm evoluţia acestei tradiţii, specifice oraşelor de pe malul apelor. Evoluţia ceremonialului a fost lentă, principala schimbare find trecerea de la biserica greacă la catedrala nou construită, pentru că la început toate serviciile religioase legate de evenimente majore civile sau religioase, se oficiau la vechea biserică greacă. Iată un fragment dintr-un document semnat de primarul Mihail Koiciu şi datat 5 ianuarie 1895: „La 6 ianuarie luna curentă, zi consacrată pentru sfinţirea apelor, la 10 ore a.m., urmează a se săvârşi un serviciu de rugăciune în biserica Elină din acest oraş, după a cărui terminare procesiunea va porni la malul mărei, în faţa Căpităniei portului, unde se va face sfinţirea apei”.

Tot în arhivele constănţene am găsit un document ce ne prezintă desfăşurarea acestor evenimente în oraşul nostru, acum mai bine de un secol. Este vorba de o dare de seamă întocmită de Episcopul Pimen al Dunării de Jos, care în ziua de 6 ianuarie 1908 a condus slujba de sfinţire a apelor la Constanţa. Iată în continuare acest frumos document de epocă:

„Anul acesta la Constanţa s-a făcut slujba Bobotezei cu mare pompă. P.S. Episcop Pimen al Dunării de jos, în ajunul sărbătorii, a sosit la Constanţa cu suita sa episcopală şi a fost primit la gară de către domnul prefect Vârnav, dl. primar Georgescu şi de celelalte autorităţi din localitate. P.S. Episcop, a doua zi, după săvârşirea liturghiei în catedrală, a ţinut o frumoasă cuvântare, explicând că motivul care l-a hotărât ca anul acesta să facă slujba Bobotezei în apele Mării Negre la Constanţa, a fost: pe de o parte de a-şi îndeplini datoria duhovnicească care-l leagă de oraşul Constanţa şi de întreaga Dobroge, care face parte din episcopatul Dunării de Jos; iar pe de altă parte pentru că în aceste zile o coincidenţă providenţială face ca mai toate bisericile creştine să sărbătorească împlinirea a cincisprezece sute de ani de la moartea Sf. Ioan Chrisostom, fostul patriarh de Constantinopol. P. S. zice că în calitate de episcop al acestei părţi a Regatului Român, a crezut de a sa datorie patriotică ca să arate şi să pună în evidenţă adevărul istoric că: în Constanţa de azi sau vechiul oraş Tomis, de pe timpul Sf. Ioan Chrisostom, a existat şi a fost primul şi cel mai vechi centru de viaţă religioasă a strămoşilor noştri romani, cu o biserică organizată, cu o reşedinţă episcopală înfiinţată înainte de anul 407, când a murit acest mare ierarh bisericesc, Chrisostom. (ştiut de noi azi ca Ioan Gură de Aur, n.n. C.C.) Urme despre acest scaun episcopal de la Tomis, încep de la veacul al III-lea până la sfârşitul veacului al VIII-lea, când din cauza invaziunilor barbare s-a mutat la Adamclisi, unde se afla atunci un centru de viaţă militară romană. Aci, în Constanţa, între cei doisprezece episcopi şi mitropoliţi cunoscuţi din istorie ca însemnaţi păstori bisericeşti, a fost şi episcopul Teotim I, unul dintre cei mai învăţaţi episcopi din timpul lui, contemporan, bun prieten şi un cald apărător în timpuri grele al Sf. Ioan Chrisostom. Episcopul Teotim I era foarte respectat şi de către barbarii timpului, care îi dăduseră numele de <<Dumnezeul Romanilor>>. Din aceste se vede că viaţa religioasă a strămoşilor noştri şi existenţa lor ca neam în Dobrogea sau Sciţia, precum se numea în vechime, este foarte adâncă şi bunul D-zeu în ale sale taine, zice P.S. Episcop, a orânduit ca în timpul Majestăţii Sale, primului nostru Rege Carol I şi prin vitejia armatei române să se reia şi să se reîntregească firul istoric al vieţii noastre de neam în aceste părţi. Serbarea pentru care am venit în mijlocul dumneavoastră, a zis P.S. Episcop, ca să o facem aici, pe ţarmurile Mării Negre, va reconstitui continuitatea obiceiului sfinţirii apelor din timpul vechiului nostru episcopat strămoşesc, care odinioară a strălucit în aceste locuri. Acesta este un adevăr pe care nimeni nu-l poate tăgădui. După cuvântarea P.S. Sale s-a format un cortegiu. Acest cortegiu care se alcătuia din mai mulţi preoţi cu Sf. Icoane, drapelele armatei, steagurile bisericeşti, corul catedralei, corpul ofiţeresc, membrii tribunalului, membrii consiliului comunal şi judeţean, corpul didactic şi foarte multă lume, s-a pus în mişcare către port, având în frunte pe P.S. Episcop, însoţit de dl. prefect Vârnav şi dl. general Culcer, comandantul diviziei dobrogene. După ce au ajuns la pavilionul ridicat pe unul din cheiurile portului, aci s-a săvârşit sfinţirea apei de către P.S. Episcop şi în momentul când s-au rostit rugăciuni pentru M.S. Regele, atunci s-au dat salve de tunuri de pe încrucişătorul <<Elisabeta >>, iar muzica militară şi corul catedralei au intonat imnul regal şi <<spre rugăciune>>. La sfârşitul serviciului, potrivit obiceiului, P.S. Episcop însoţit de dl. prefect şi dl. general, pogorându-se pe treptele cheiului, a aruncat Sf. Cruce în mare, de unde a scos-o unul dintre cei 12 marinari români, care anume sărise in mare pentru a o scoate. Serbarea s-a terminat prin defilarea armatei pe bulevardul Carol, în faţa d-lui general, stropindu-se cu apă sfinţită de către P.S. Episcop”. Relatarea se încheia cu aprecierile următoare: „Multă vreme va trece şi nu se va uita frumuseţea impunătoare cu care, în anul 1908 s-a serbat Boboteaza la Marea Neagră”.

Patru ani mai târziu, primarul Titus Cănănău se adresa cetăţenilor Constanţei printr-o „înştiinţare”, asupra modului de desfăşurare a festivităţilor prilejuite de sfinţirea apelor:

„Vineri 6 ianuarie 1912, urmând a avea loc Serbarea tradiţională a Sfinţirei apelor în amintirea Botezului Domnului nostru Isus Hristos, se aduce la cunoştinţa cetăţenilor programul după care se va desfăşura serbarea:

La orele 9 dimineaţa se va oficia în Biserica Catedrală Sf. Liturghie la care vor fi invitate a asista toate autorităţile şi toţi demnitarii aflaţi în oraş.

La orele 10 ½ terminându-se Sf. Liturghie, clerul de la toate bisericile cu sfintele icoane, autorităţile civile, militare şi invitaţii, vor porni în procesiune de la Biserică spre cheiul din port, unde va avea loc solemnitatea Sfinţirei apelor, cu următoarea rândueală:

În partea de răsărit a mesei vor fi aşezate: Sf. Cruce, sfintele icoane, prapurile bisericeşti şi drapelele trupelor.

În partea de miază-zi a mesei, vor lua loc Preoţii şi Corul.

În partea de apus şi miază-noapte a mesei, vor lua loc autorităţile şi invitaţii.

Imediat va începe Serviciul Sfinţirei apelor şi în momentul când se va afunda Crucea în apă, muzica miltară va intona imnul <<spre rugăciune>>.

Se vor stropi cu Aghiasmă drapelele şi mulţimea în cele patru direcţiuni cum şi trupele înşirate.

După terminarea serbărei, Cortegiul în aceeaşi ordine se va înapoia la Biserica Catedrală”.

Fireşte, an de an această sărbătoare îşi măreşte fastul, mai ales după venirea la tron a regelui Carol al II-lea, care dădea o mare însemnătate demonstraţiilor publice şi ţinutelor de paradă ale militarilor. În aceeaşi măsură şi străduinţele primarilor constănţeni duc la alcătuirea unor programe cât mai precise de organizare a evenimentului; un astfel de program înainta şi primarul Horia Grigorescu, odată cu invitaţiile de participare la serbarea sfinţirii apelor (Boboteaza) din 6 ianuarie 1938. Spicuim din el, punctele noi şi mai importante:

La ora 9,30 când se termină oficierea Sfintei Liturghii, clerul, invitaţii, autorităţile civile, militare şi cetăţenii vor porni de la Catedrală, pe strada G. Cantacuzino, Bulevardul Elisabeta şi strada Portului până la scara nr. 1 din port în faţa gărei Maritime, pe platforma căreia va avea loc solemnitatea Sfinţirei apelor:

Procesiunea va fi încadrată de soldaţi şi alcătuită din cler, invitaţi, autorităţi şi cetăţeni aşezaţi în ordinea următoare:

a) Un ofiţer de poliţie însoţit de poliţişti, vor deschide drumul.

b) Oamenii care duc felinarele şi prapurile, în mijlocul lor un preot cu crucea.

c) Corul episcopal.

d) Preoţii purtând icoanele şi diaconii cu cădelniţele.

e) P.S.S. Episcopul.

f) Domnul general Comandant al Diviziei, Domnul Prefect al Judeţului, Domnul Primar al Municipiului.

g) Reprezentanţii corpului diplomatic, reprezentanţii autorităţilor, corpul ofiţeresc, cetăţenii şi compania de onoare”.

Cortegiul format astfel avea să se deplaseze la locul hotărât pentru sfinţirea apelor, unde se aranjau într-un mod asemănător celui relatat mai înainte. Se adăugau acum la masa respectivă şi drapelele societăţilor, însoţite de câte o mică delegaţie. Cât despre armată, aceasta avea să fie înşirată pe şoseaua din dosul gării Maritime, „în linie şi în ordinea fixată de comenduirea pieţei”. Urmăm mai departe din programul citat:

„Imediat va începe slujba Sfinţirei apelor, şi în momentul când P.S.S. Episcopul va afunda Sfânta Cruce în apă, muzica militară va intona imnul spre rugăciune. P.S.S. Episcopul va stropi cu apă sfinţită drapelele şi mulţimea în cele patru laturi. P.S.S. Episcopul înconjurat de cler, va coborî la mare şi în timp ce P.S.S. va arunca Sfânta cruce, muzica va intona <<Trăiască Regele>>, în acest moment se vor trage lovituri de tun. După terminarea Sfinţirei apelor va avea loc binecuvântare şi stropirea cu apă sfinţită, de către P.S.S. Episcopul. Va urma defilarea pe şoseaua ce duce în oraş. Invitaţii, autorităţile şi cetăţenii vor asista luând loc pe partea şoselei libere ce duce în oraş. După defilare cortegiul se va înapoia la Sfânta Episcopie în aceeaşi ordine”.

Pentru cei care asistă şi astăzi la slujba de Bobotează, credem că această privire asupra documentelor de epocă a fost interesantă, ea arătând vechimea acestor tradiţii în oraşul de la malul mării.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.