Jurnal de Împărat. „Oare un împărat ca mine poate să fie și mai împărat?”

Marți, 3 decembrie, o fi miercuri? Sper să fie vineri, că nu mai pot de oboseală…

Înnebunesc cu spitalul. Toată ziua gălăgie, că bolnavi, că suferă, că bla… Le-am trimis acolo 3 aspirine, 2 seringi și un camion de trabuce la doamna manager. Sper să le ajungă măcar o săptămână.

Încep să mă răzgândesc cu partidul. I-am zis eu lui Huțucă că nu am nevoie de partid, dar acum cam vreau. Aud că vor ăștia să-l dea jos. M-aș băga, de la împărat să fiu și mai împărat! Nu mă ajută Valu, praf am fost cu partidul la împărăție, m-au măturat fascisto-comuniștii ăia sau ce-or fi. Așa că nu pot să urlu eu primul, aștept pe alții și apoi mă autopropun ca împărat și mai împărat. Doar nu o să-i spui unui împărat că nu are voie să fie și mai împărat, dă-o dracu! Îi sparg pă toți ăștia de se cred liberali.

Greu cu trezitul de dimineață. Abia ajung la parade și ceremonii cu flori… Dintre toți politicienii, doar pe mine m-au făcut ăia „pușcăriaș”, constănțeni proști. Constănțenii nu știu să recunoască un împărat atunci când îl văd! Foarte proști!

Nu mai pot nici cu ăștia ai mei. Chițac se crede smardoi, îl ard și pe ăsta, dar până atunci tre să scap de alții mai mici. L-am ars pe Filipescu, azi și pe Picu. Cine mai vrea la rând,  la împăratu? Hă?

Mă duc să mă culc. Oare oi fi și eu reptilian din-ăla de-al lui Călin Georgescu? Că prea sunt șmecher, să dea dracii, de nu-mi vine să-mi dau blowjob singur!

*Orice asemănare cu președintele Consiliului Județean Constanța este pur întâmplătoare.