Istoricul Mădălin Hodor, despre… sistemul militaro-securist:„Publicului și observatorilor străini li se servește zilnic o APOCALIPSĂ! AUR și USR își bombardează susținătorii cu știri din care să rezulte că ne îndreptăm spre PRĂPASTIE!”

Istoricul Mădălin Hodor susține, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că în România se desfășoară o campanie eminamente politică, „al cărui scop este acela de arăta prin orice mijloc și cu orice ocazie că țara este în pericol, că democrația este în pericol, că ne îndreptăm spre un regim illiberal”. Reacția istoricului vine după o ediție a emisiunii „Adevăruri despre trecut”, de la TVR, care a fost acuzată de g4Media.ro că ar fi prezentat unilateral punctul de vedere al Securității. Mădălin Hodor a luat apărarea emisiunii, susținând că cei care au criticat-o demonstrează „o lipsă totală de cunoaștere istorică obiectivă, o apetență pentru lăutărisme istorice și o nețărmurită lipsa elementară de cunoaștere a subiectului”.

Sistemul militaro-securist. Publicului și mai ales observatorilor străini li se servește zilnic o apocalipsă. Orice lege este data pentru a întări regimul securist, orice declarație este răstălmăcită pentru a se sublinia că este a regimului securist, toți cei care nu sunt de acord că vine dictatura sunt, evident, ce altceva decât securiști. Precum niște veritabile Casandre, reprezentanții celor două curente ”anti-sistem” (AUR și USR) și vectorii lor din media își bombardează susținătorii și simpatizanții cu știri și informații din care să rezulte cât mai clar că ne îndreptăm spre prăpastie. Și dacă ne îndreptăm spre prăpastie de ce am avea noi nevoie? Evident de salvatori, de eroi revoluționari, care să transforme masele amorfe într-un instrument al dreptății sociale, al justiției naționale și al sfintei lupte cu statul paralel”, scrie Hodor.

Nu este nimic nou, s-a mai făcut în România, spune istoricul, „cu rezultate amestecate”:Cel mai adesea tragice. Salvatorii s-au dovedit cel mai adesea mult mai răi decât cei de care spuneau că ne salvează.”

Potrivit lui Mădălin Hodor, metoda este direct din manual: manipularea emoțională.

Pe de o parte se crează o stare de neliniște, de teamă, de pericol. Există un pericol, vă spunem noi. Și exemplele curg: în fiecare zi sistemul militaro-securist mai face câte ceva pentru a instala dictatura. Nu face o autostrada, dă o lege strâmbă, promovează corupția, manevrează în culise. Pe de altă parte acel pericol nu este tocmai precis desenat. El trebuie să fie dedus de către public din aceste piese de puzzle care se adună și se conectează într-o mare explicație universală. Se leagă. Publicul nu numai că este fericit să facă aceste legături (pe care în realitate nu le face el, ci îi sunt induse), ci este absolut convins că le-a făcut singur. Ceea ce îi conferă un grad sporit de auto-apreciere (eu văd legăturile, pe care alții nu le văd) și o siguranță a opiniilor de nezdruncinat. Evident și o virulență pe măsură, data de sentimentul atât de plăcut unora al deținerii adevărului absolut. Nici un argument contrar nu poate pătrunde, de fapt, ca în orice teorie a conspirației de bună calitate, orice contestare a teoriei este contorsionată și înglobată în ea, devenind o nouă dovadă că teoria este corectă. Există, așadar un pericol. Pericolul este Securitatea. Reinstaurarea Securității. De ce Securitatea? În primul rând pentru că este unanim acceptat că Securitatea a fost un instrument malefic al regimului communist. Ceea ce este perfect adevărat. Regula numărul unu din manualul ”Bazele muncii de Securitate”, capitolul ”Dezinformarea”: ”dezinformarea trebuie să conțină un element real pe baza căruia să se construiască ulterior enunțul care trebuie receptat. Dacă va fi acceptat primul element ca fiind real, atunci vor fi acceptate ca fiind reale și elementele de dezinformare”. Cutărescu apară Securitatea. Huo! Ideea nu este daca exista vreo dovadă că o apără, ci se pornește de la premisa că o apără. De ce? Pentru că așa spun eu. Huo! În al doilea rând publicul țintă este fomat fie din persoane care suferă de traumele comunismului, traume care le-au lăsat în mare parte mult mai puține explicații și sentimente că li s-a făcut dreptate, cât foarte multă frustrare și suferință emoțională (de care nu s-a ocupat nimeni), fie din persoane care cunosc superficial sau fragmentar realitățile comunismului și ale Securității, dar li s-a povestit sau au citit. Cine le-a povestit și ce , ce au citit și unde, e o intreaga poveste. Între cele două categorii s-a și realizat un transfer emotional, astfel încât toate frustrările și suferințele generației dinainte de 1989 au fost transferate următoarelor generații. Doar că fără instrucțiuni de folosire. Și fara vreo concluzie. Instrucțiunile de folosire ar fi trebuit să vină din educația statului, dar acesta este un alt subiect. Vehicolul este evident ura. Valul de ură. Emoția cea mai puternică la mare luptă cu dragostea și la mica distanță de ea. Foarte interesant găsesc că ura a fost principala emoție umană folosită de toate regimurile totalitare, de la nazism la comunism, și că ea este folosită și astăzi în această direcție. La fel însă, abil deghizată în ideea de ”indignare justificată”. O cauză justă scuză mijloacele nu? Evident că publicul amintit nu va admite niciodată că este un promotor al urii, că ajută la crearea valului sau că ar nutri astfel de sentimente. Nu le nutrește, dar îi sunt accesate și direcționate spre scopul propus. Nici măcar nu sesizează că face exact la fel ca cei despre care spune că au făcut rău. Scopul. Scopul este normal obținerea puterii politice. Un procent mai mare, susținători mai mulți, voturi. Păcălirea electoratului și folosirea lui. Iarași s-a mai făcut. Mai există un aspect foarte important. Ambasadele străine și UE. Tradițional, românii au fost întotdeauna un popor mimetic. Nu o să trec în revistă lunga listă a încercărilor repetate de a adopta tot ceea ce ni s-a părut nouă că ar mulțumi marea putere care ne-a patronat în anumite perioade istorice. În acest moment ne patronează SUA. Așadar pentru amintiții vectori este foarte important ca Ambasada SUA, de exemplu, să devină ferm convinsă că imaginea apocalipsei anti-democratice din România este cât se poate de reală. Și nu, la fel ca publicului țintă, nici americanilor nu le poți spune că de fapt tu ai o problemă de natură politică cu actuala putere. Sau vrei pur și simplu atenție. Sa fii băgat în seamă. Căci nu te-ar băga în seamă. De asemenea, nici nu poți să le spui că ești frustrat pentru că nu mai primești subiecte de investigații pe mail sau la telefon, că nu te mai cheamă DNA-ul la chefuri să îți arate înregistrări din dosare și nu te mai anunță ”Binomul” (acum se numește ”statul militaro-securist”) cine urmează să fie arestat. Evident că nu. Nu. Ești preocupat de nivelul de democrație din România și de pericolul instalarii dictaturii. Recomand în acest sens cartea de memorii a ambasadorului SUA de după 1990 în România. Aveți acolo o descriere a ”lumii bune” care atârna toată ziua la ambasadă și care, ce să vezi, și în anii 90 tot impresia unui iminent dezastru zilnic promova. Fostul ambasador spune cu subiect și predicat că și-a dat seama abia după mulți ani cât de multă dezinformare îi era servită. Până și CIA trimtea rapoarte fantasmagoric de alarmiste la Washington bazate pe ”expertiza” prietenilor români. Exact același lucru se întâmplă și astăzi. Cu o mica diferență. Anume că românii din ONG-uri s-au specializat între timp. Acum știu bine că întreținerea unor amenințări iluzorii, alături de unele reale, se cuantifică în proiecte. Dacă avem un regim militaro-securist care amenință democrația atunci evident că trebuie să ne luptăm cu el. Ca să ne luptăm cu el avem nevoie de proiecte care să educe. Că nu se educă nimeni și că rezutatele sunt mai mereu discutabile este partea a doua și nu contează. Noi facem proiecte. Ambasada SUA e mulțumită și ea, căci poate raporta la Washington că ține democrația în România pe șine, luptătorii noștri sunt mulțumiți, căci se trăiește destul de decent din proiecte, chiar și publicul e mulțumit că se face ceva împotriva ”securiștilor.” Că nu se face nimic din toate astea, cu excepția banilor desigur, nu deranjează pe nimeni. Totul este bine altfel. Dar nu are nicio legătură cu subiectul Securității, așa cum poate ați crezut. Cum ați fost de fapt păcăliți să credeți. Despre Securitate, fie spus între noi, chiar nu vrea nimeni să știe adevărul. E suficient că vinde bine și astăzi”, conchide Mădălin Hodor.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.