Încă o „grenadă” aruncată de Vătafu (SRI) în cavoul siguranței naționale din Constanța: Povești cu americani, ruși și spiriduși – Dosarul Daraban-Oil Terminal, un mare FAKE, fabricat de DIICOT la comanda unui miliardar

Într-o societate democratică, obligația principală a presei este față de cetățeni și față de interesul public, nu față de acționari, politicieni sau actori economici care încearcă să subordoneze agenda mediatică propriilor interese particulare. Misiunea fundamentală este de a sluji adevărul prin căutarea riguroasă a faptelor, oferind publicului informații verificate, corecte și lipsite de orice formă de partizanat sau constrângere comercială, politică sau de intelligence. Informarea corectă își pierde valoarea în momentul în care redacțiile devin instrumente de presiune sau vehicule pentru reglări de conturi economice; puterea presei stă tocmai în capacitatea de a ieși din capcana compromisurilor și a influențelor subterane, demascând abuzurile de putere și refuzând să fie transformată într-o simplă fațadă pentru campanii dirijate sau interese oligarhice. Să începem:

O anchetă de o complexitate și o amploare fără precedent zguduie din temelii sistemul economic, energetic și instituțional din România, spațiul public fiind invadat de „o rețea sulfuroasă de evaziune fiscală, contrabandă și fraudă cu produse petroliere operată în Portul Constanța și în cadrul companiei Oil Terminal„, un dosar de calibru în care fostul director comercial al companiei, Gabriel Daraban, care a demisionat din funcție chiar cu o zi înainte de efectuarea perchezițiilor, alături de omul de afaceri Gheorghe Chealfă, au fost inițial reținuți de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în urma unor audieri maraton, pentru ca ulterior să fie plasați sub control judiciar. Operațiunea de proporții declanșată de anchetatori a inclus zeci de descinderi domiciliare și la sedii sociale în București, Constanța, Bacău, Prahova, Galați și Ilfov, vizând un mecanism subteran extrem de sofisticat prin care cantități uriașe de produse petroliere, cifrate la peste 66.000 de tone de motorină cu o valoare vamală de aproximativ 245 de milioane de lei, ar fi fost scoase din antrepozitul vamal al Oil Terminal „fără respectarea obligațiilor legale și transferate către entități comerciale precum compania Jetfly Hub„. Măsurile asigurătorii dispuse în cauză sunt de o anvergură copleșitoare, procurorii instituind sechestru pe 111 imobile, între terenuri și construcții, și blocând fondurile din conturile persoanelor cercetate până la un plafon de 114,9 milioane de lei, în timp ce zeci de alte persoane sunt cercetate sub control judiciar.

În spatele acestor măsuri spectaculoase mediatizate se ascunde însă o gravă eroare juridică, o adevărată buleală a procurorilor DIICOT care, în avântul lor revoluționar, au acționat pe o cercetare derulată in rem, situație procedurală în care cei doi nu aveau cum să fie reținuți pe loc pentru 24 de ore, ci doar citați ca martori și ulterior, eventual, propuși pentru o măsură de arestare preventivă de 30 de zile, cu schimbare obligatorie de încadrare sau de calitate. Din cauza acestei grabe flagrante și a viciilor fundamentale din faza inițială a anchetei, procurorii au fost nevoiți să dea înapoi și cei vizați au fost plasați sub control judiciar, conturând un eșec procedural de proporții care dinamitează din start temeinicia primelor măsuri coercitive.

Dezvăluirile exclusive oferite de o sursă apropiată anchetei pentru TOMIS NEWS vin să arunce o lumină complet nouă și detaliată asupra culiselor acestui scandal, dezvăluind că întreaga companie Oil Terminal – de interes strategic – a funcționat de-a lungul timpului sub supravegherea, sfătuirea și informarea constantă a structurilor Serviciului Român de Informații, în timp ce documentele neconforme invocate de anchetatori țin exclusiv de competența și responsabilitatea Autorității Vamale, a Gărzii de Coastă, a Poliției de Frontieră și a ANAF, instituții care nu au fost luate la întrebări în aceeași măsură precum cei de la Oil Terminal, așa cum s-ar fi impus într-o investigație cu adevărat obiectivă și „spre aflarea completă a adevărului”. În lumea reală, deci nu în poveștile cu spiriduși ale DIICOT, Oil Terminal nu face decât să asigure o capacitate de stocare, încasând bani pentru serviciile de depozitare, fără a avea nicio implicare în rafinare sau în originea geopolitică a carburanților. Oil Terminal nu are treabă nici cu rușii, nici cu proveniența petrolului, nici nu rafinează, nici nu jură subordonare nemărginită față de americani sau europeni, ci este strict o instituție care stochează produsul. Nu se ocupă nici măcar de actele de proveniență, aceasta fiind misiunea exclusivă a Autorității Vamale.

Adevărata miză este totuși alta: Presiunea imensă exercitată, pentru acapararea monopolului asupra spațiilor de stocare! Dincolo de aspectele strict fiscale, presiunile constante exercitate asupra lui Gabriel Daraban de-a lungul ultimilor doi ani au servit unor interese ascunse, în spatele manevrelor aflându-se interesele directe ale miliardarului Alin Niculae de la Oscar Downstream, nimeni altul decât nepotul generalului SRI și cu mare grad masonic Mircea Gheordunescu, fost prim-adjunct al Serviciului până în 2001, apoi consul la Milano.

Mircea Gheordunescu

Nu sunt rușii, nici americanii. Sunt mafioții din SRI și PNL

Pe plan local, aceste jocuri de culise se împletesc cu responsabilități instituționale extrem de sensibile, aducând-o în prim-plan pe Lavinia Vătafu, șefa SRI Dobrogea (oficial pensionară de la 1 ianuarie 2027 – n.r.), despre care sursele indică faptul că ar fi menținut legături strânse cu tot ceea ce s-a întâmplat la Oil Terminal în ultimii trei ani și că are (încă o) relație intimă sau „din când în când” cu Gheorghe Chealfă, cel reținut în dosar. Pentru dispozițiile erotice ale doamnei Vătafu, domnul Chealfă recompensează prin „poșetuțe scumpe„, fiind furnizorul doamnei general în această privință. Rămâne sub un mare semn de întrebare profundă reala implicare și obiectivitate a Serviciului Român de Informații, care, deși cunoaște în detaliu toate aceste aspecte și avea obligația legală de a pune la dispoziția companiei strategice toate vulnerabilitățile pe canale oficiale directe, nu știm cum abordează problema Oil Terminal. Știm doar despre gr. Lavinia Vătafu, deci SRI Dobrogea, că a alimentat o presiune sufocantă asupra companiei strategice, ridicându-se astfel suspiciuni serioase dacă Serviciul și-a făcut datoria față de siguranța națională sau dacă filiera coordonată de Lavinia Vătafu a lucrat efectiv în beneficiul intereselor private ale lui Alin Niculae. Culmea, Vătafu – până la preluarea ei de către Eduard Hellvig – a fost botezată în SRI de… Gheordunescu.

Dincolo de aspectele strict tehnice sau de reglementare, presiunile constante exercitate asupra lui Gabriel Daraban de-a lungul ultimilor doi ani au servit unor interese ascunse de anvergură, în spatele acestor manevre subterane aflându-se interesele directe ale miliardarului Alin Niculae de la Oscar Downstream. Omul de afaceri apasă de multă vreme pe pedală pentru preluarea controlului strategic asupra activităților Oil Terminal, urmărind eliminarea oricărei concurențe și subjugarea completă a infrastructurii critice de depozitare la Marea Neagră. Această dorință tenace și agresivă de monopol nu este una recentă, ci s-a manifestat încă de acum patru ani, fiind susținută în acest sens cu o determinare suspectă de la cel mai înalt nivel politic al vremii, prin intermediul fostului ministru al energiei, Virgil Popescu. Într-o notă de o gravitate extremă care trădează subordonarea interesului public în favoarea unor carteluri private, fostul demnitar Virgil Popescu le transmitea constant și direct celor de la Oil Terminal un ultimatum necruțător: dacă nu cedează în acest război economic și nu predau armele renunțând la pozițiile lor, vor fi vizați de anchete penale și vor fi arestați, transpunând astfel presiunile comerciale în instrumente de constrângere statală și confirmând că întreaga ofensivă judiciară și mediatică de astăzi nu este decât deznodământul planificat al unei vechi reglări de conturi pentru acapararea și monopolul capacităților de stocare din Portul Constanța. Schema celor implicați și foarte apropiați este ușor de intuit: Virgil Popescu – Eduard Hellvig – Lavinia Vătafu.

Cu așa ceva se ocupă mafioții din SRI și PNL în țara Flancului Estic, care se bate cu rușii, până la intervenția fizică a lui Dumnezeu ca să salveze orașul Constanța de la ștergerea de pe hartă. Nici un fel de simț al datoriei, de responsabilitate și de protejare a țării, toate acestea la granița Europei, la malul Mării Negre, în plină dezlănțuire a dronelor, la cea mai periculoasă rută maritimă de pe planetă.

În timp ce mass-media mainstream caută cu disperare să agite o falie geopolitică falsă privind presupuse circuite ale petrolului rusesc și „supărarea americanilor”, realitatea este cu totul alta și foarte la îndemână: Procurorii americani au renunțat complet la acuzațiile de corupție și la cererea de extrădare pentru grecii Manousos Bailakis și Ioannis Gelasakis de la Global Defense Logistics SRL, compania lui Gabriel Daraban, specializată în servicii de logistică portuară pentru nave militare NATO. În ciuda furtunii de pe parcursul anului trecut și a perchezițiilor, a dezvăluirilor fulminante, a marii „supărări a americanilor”, s-a dovedit că interesul american în aceste afaceri locale este practic inexistent, contrazicând zgomotul artificial întreținut o bună perioadă de timp și despre care astăzi nu se mai vorbește deloc. Perchezițiile din 2025 nu au nici o legătură cu dosarul din aceste zile și ancheta de atunci este „moartă în coteț„, așa cum, cel mai probabil, se va întâmpla și acum.

Deplasări sponsorizate pentru… o poză

În paralel, circul mediatic și politic este întreținut cu succes de o fațadă parlamentară sterilă, marcată de înființarea unei comisii de anchetă în Camera Deputaților, votată la propunerea USR și PNL pentru a investiga deplasările private către Mykonos și Nisa și zborurile Nordis, în timp ce Comisia pentru Constituționalitate din Senat, condusă de Cosmina Cerva, s-a dovedit incapabilă să elucideze prezența judecătorului constituțional Cristian Deliorga în avionul privat care a zburat pe 8 iulie spre insula grecească Mykonos, o cursă organizată de președintele Camerei de Comerț, Mihai Daraban, la care au participat figuri de prim-plan precum ministrul Muncii, Florin Manole, deputatul Victor Ponta sau omul de afaceri Gruia Stoica. Întreaga scenă a acestor zboruri ascunde de fapt capcana perfectă în care a căzut Gabriel Daraban, o operațiune milimetric pusă la punct și imortalizată în imagini chiar de Victor Ponta. Mai mult, deplasările private au fost sponsorizate financiar cu un scop precis de același Alin Niculae, pentru a-i înfunda pe competitori și a acapara definitiv piața, transformând o anchetă economică viciată procedural într-o rețea sulfuroasă de reglări de conturi la cel mai înalt nivel:

VA URMA!