Liderul de facto al PNL Constanța, Florin Mitroi, mai are doar doi prieteni în partid: Pe Cristian Radu de la Mangalia, acum în închisoare și pe Viorel Ionescu. Primarul orașului Hârșova, Viorel Ionescu, a ajuns în postura cu totul inedită și, sincer, jenantă, de a cere cu disperare Consiliului Local să desemneze un viceprimar, doar-doar va reuși să plece și el în concediu.
În documentele oficiale, semnate chiar de Ionescu, acesta își exprimă cu o răbdare aproape stoică frustrarea față de blocajul instituțional generat de consilierii PSD și AUR, care îl tratează zilnic cu ironie, neacceptând să fie supuși de valul dictatorial. Ionescu, cândva liderul hotărât și respectat, a devenit un soi de „părinte plângăcios”, rugându-se de consilieri să îi dea voie să plece în concediu, pentru aproximativ două luni! Primarul a ajuns să trimită notificări, să invoce legi, să citeze articole și să bată obrazul consilierilor care, spre amuzamentul general, „se abțin” la vot, lăsându-l să-și plângă singur de milă în fața instituției:
Spectacolul e cu atât mai savuros cu cât Viorel Ionescu, cel care altădată poza în om de acțiune, lider hotărât și stăpân pe situație, a ajuns să-și petreacă timpul scriind pagini întregi despre cât de greu îi este fără un viceprimar. Cu un patos rar întâlnit, primarul explică pe larg cum „dreptul său la concediu” e grav încălcat, cum activitatea orașului riscă să fie paralizată și cum, fără un înlocuitor de drept, Hârșova ar putea intra în colaps administrativ. Ionescu își face din concediul ratat o cauză publică, invocă blocaje instituționale și citează articole de lege cu o disperare care stârnește mai degrabă zâmbete decât compasiune. Toate acestea, în timp ce consilierii locali, probabil cu o cafea și un zâmbet în colțul gurii, îi citesc epistolele și decid, încă o dată, să se abțină, lăsându-l pe Ionescu să-și continue drama personală.
Viorel Ionescu a devenit, fără voia lui, protagonistul unei telenovele administrative, în care singurul suspans real e dacă va reuși sau nu să-și ia concediu. E rar ca un primar să-și construiască singur o asemenea comedie administrativă, cu atâta aplomb și autoironie involuntară. Astfel, să-l lași pe Viorel Ionescu să-și joace drama până la capăt e, probabil, cea mai bună lecție de ironie administrativă pe care orașul a primit-o vreodată!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google