În cârciuma lui Mitroi, zisă și partid, muierile s-au luat la păruială: „Doamna NATO”, lăsată în ploaie, este revoltată de ascensiunea „coafezei”

Odată cu intrarea în ocolul răcoros al opoziției, liberalismul constănțean trece prin momente de o efervescență aproape artistică. În timp ce alții își numără simpatiile sau își ling rănile electorale, la Constanța organizația PNL a reușit o performanță demnă de manualele de fizică cuantică: a scindat trei curente politice preexistente în exact patru facțiuni distincte. O operă de artă fractalică în materie de dezbinare, unde fiecare fracțiune gândește pentru sine, se supără pe restul și visează la coroană.

În centrul acestei telenovele politice cu iz local se află o profundă dramă shakespeariană, condimentată cu o doză generoasă de comedie bulevardeză. Doamna NATO, primărița din Mihail Kogălniceanu, Ancuța Belu – traversează o criză acută de abandon politic. Supărarea doamnei primar este una profund omenească și total neașteptată pentru propria domnie: bunul său prieten intim, domnul Florin Mitroi, a uitat să mai tragă frâna de mână pentru a o apăra în luptele sângeroase din interiorul partidului. Lăsată singură în bătaia crivățului politicii, doamna NATO constată cu dezamăgire că loialitatea are uneori termen de valabilitate, iar protecția prietenească se oprește exact acolo unde începe prudența strategică.

Colacul de salvare al prieteniei lor pare să fi fost deturnat însă de o concurență neloială, cel puțin în optica doamnei primar. Mitroi bagă mare pentru muza sa politică, în persoana celei alintate cu apelativul „coafeza” – respectiv Ionela Costache. Aceasta din urmă beneficiază de o promovare atât de excesivă și de generoasă încât parcă este scoasă la înaintare pe bandă rulantă. Periodic, coafeza este întreținută pe piața de idei ba drept viitoare președintă a Consiliului Județean Constanța, ba drept șefă absolută a PNL Constanța, ba chiar drept candidată-minune la Primăria Constanța.

Pentru doamna NATO, această rotație continuă de titulaturi și expunere agresivă a coafezei reprezintă o erezie politică și o nedreptate strigătoare la cer. Într-un partid în care toată lumea vrea să fie cap de afiș, dar nimeni nu mai vrea să ducă greul, prieteniile se testează la contor, iar coafurile politice rezistă cu greu în fața vijeliilor din opoziție. Cert este că, la Constanța, liberalii ne demonstrează din nou că nu ai nevoie de adversari externi atunci când propria organizație se poate autodizolva cu atâta grație și eficiență.

P.S. Ca să înlăturăm orice dubiu, în meciul ăsta noi ținem cu coafeza!