Efectul direct și palpabil pentru România, din cauza războiului din Iran și a închiderii strâmtorii Ormuz. Prețul carburantului va urca la 10 lei pe litru

Depăşirea pragului de 9-10 lei/litru la carburanţi devine realistă în România, dacă preţul ţiţeiul se stabilizează la 90 – 100 de dolari/baril, în urma conflictului din Orientul Mijlociu, ceea ce aduce costuri mai mari pentru transport, presiune pe lanţurile logistice, scumpirea alimentelor şi inflaţie persistentă, atenţionează preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliţă.

„28 februarie 2026 ar putea rămâne o dată de referinţă pentru pieţele energetice. Atacarea Iranului şi riposta ulterioară au reaprins tensiunile în jurul Strâmtoarei Ormuz – cel mai sensibil punct al infrastructurii energetice globale. Când Ormuzul tremură, tremură tot lanţul economic mondial. Prin această fâşie de apă dintre Iran şi Oman tranzitează aproximativ o cincime din petrolul consumat zilnic în lume. Nu este doar o rută maritimă. Este un robinet energetic global. Iar pieţele nu aşteaptă ca robinetul să fie închis complet – reacţionează la simpla posibilitate”, explică preşedintele AEI, într-o analiză remisă duminică AGERPRES.

Potrivit acestuia, preţul petrolului nu reflectă doar echilibrul dintre cerere şi ofertă, ci şi anticiparea riscului. În opinia sa, ceea ce vom vedea luni, odată cu deschiderea burselor, va fi „premiul de risc geopolitic”, un adaos încorporat de traderi pentru a compensa incertitudinea privind aprovizionarea cu petrol.

„Dacă barilul urcă de la 73 la 75, 80, 90 sau 100 de dolari, nu este o simplă variaţie bursieră. Acesta este un multiplicator economic: costuri mai mari pentru transport, presiune pe lanţurile logistice, scumpirea alimentelor, inflaţie persistentă. Pentru România, unde peste jumătate din preţul carburanţilor este fiscalitate, impactul nu este liniar – dar este inevitabil. România nu este în prima linie militară, dar este în prima linie a pieţei globale. Petrolul este o marfă internaţională, iar preţul se formează global. Dacă Asia plăteşte mai mult pentru petrolul din Golf, competiţia pentru alte surse – Africa SUA, Marea Nordului – creşte. Preţurile se aliniază. Nimeni nu cumpără ieftin într-o piaţă scumpă”, precizează Dumitru Chisăliţă.

El subliniază că energia este cost de bază pentru orice economie, iar scumpirea petrolului înseamnă că industria produce mai scump, agricultura plăteşte mai mult pentru combustibil şi îngrăşăminte, iar transportul transferă costul către consumator.

Inflaţia, care începuse să se tempereze în Europa, poate primi un nou impuls exact când băncile centrale încearcă să relaxeze politica monetară, avertizează Chisăliţă. „Înaintea escaladării, piaţa deja preţuia riscul. Cotăţiile de referinţă (Brent) testau maximele ultimelor luni, în jurul a 72 – 73 dolari/baril. Scenariile analizate de pieţe sunt clare: persistenţa tensiunilor fără blocaj real: +10-20 dolari/baril din ‘premiu geopolitic’; perturbări serioase ale exporturilor: peste 90-100 dolari/baril; blocaj major al Ormuzului: scenariu de criză globală, cu volatilitate extremă. Preţul nu urcă pentru că oferta a dispărut, ci pentru că riscul de întrerupere devine credibil”, spune şeful AEI.

În acest context, cartelul OPEC şi formatul extins OPEC+ pot încerca să tempereze piaţa prin creşterea producţiei. Marile economii pot elibera temporar rezerve strategice, însă aceste măsuri pot amortiza şocul, dar nu elimină riscul militar, nu pot garanta siguranţa navelor şi nici stabilitatea geopolitică. În plus, capacitatea reală de creştere rapidă a producţiei este limitată. Nu orice baril „pe hârtie” poate ajunge instantaneu pe piaţă.

„Când petrolul sare pe burse, întrebarea reală este simplă: cât ajunge la pompă şi în cât timp? Preţul la pompă urmează cotaţii internaţionale cu un decalaj de câteva zile până la 2-3 săptămâni. Depinde de: stocurile existente în depozite, contractele rafinăriilor, cursul valutar (petrolul e cotat în dolari), politica comercială a marilor reţele. Dacă barilul creşte cu 10-20 de dolari, efectul se simte progresiv, nu peste noapte – dar rar rămâne doar pe hârtie”, menţionează Chisăliţă.

În condiţiile în care structura aproximativă a preţului carburanţilor în România este următoarea: taxă 50-55% (accize + TVA), 30-35% cost produs (ţiţei + rafinare), iar restul distribuţie şi marjă, înseamnă că o creştere a preţului la petrol cu 10 dolari/baril aduce un plus de 70 de bani/litru, o majorare de 20 de dolari/baril reprezintă 1 leu/litru, iar +30 dolari/baril este echivalent cu 2,5 lei/litru.

„Dacă ţiţeiul se stabilizează la 90 – 100 dolari, depăşirea pragului de 9 – 10 lei/litru devine realistă. Conflictul într-o regiune strategică energetică înseamnă cost distribuit global: consumatorii plătesc la pompă, companiile plătesc în costuri operaţionale, statele plătesc prin presiune pe buget şi inflaţie, băncile centrale plătesc prin amânarea relaxării monetare. Pentru România, vulnerabilitatea nu vine doar din importuri de petrol, ci din integrarea în economia europeană. Dacă Germania sau Italia încetinesc din cauza energiei scumpe, efectul ajunge rapid şi la Bucureşti. Ce urmează? Totul depinde de durată şi amploare. Escaladare moderată: creştere temporară, volatilitate ridicată, apoi stabilizare. Escaladare prelungită: petrol peste 100 dolari, inflaţie reaccelerată, presiune pe dobânzi. Extindere regională: risc de criză energetică globală”, arată preşedintele AEI.

În acest context, petrolul rămâne, în 2026, barometrul stabilităţii geopolitice, întrucât economia mondială funcţionează încă pe combustibili fosili.”Întrebarea nu este doar cât va urca barilul. Întrebarea pragmatică este cât spaţiu fiscal, câtă rezilienţă economică şi câtă disciplină bugetară are România pentru a absorbi încă un şoc energetic major? Răspunsul nu se găseşte în Golful Persic. Se găseşte în politicile interne, în structura economiei şi în cât de repede reuşim să reducem dependenţa de volatilitate globală”, a adăugat Dumitru Chisăliţă.

Sâmbătă dimineaţa, Israelul şi Statele Unite au lansat atacuri împotriva Iranului, fiind anunţate explozii în Teheran şi alte oraşe, precum Tabriz (nord-vest) şi Isfahan (centru). Iranul a răspuns cu lansarea de rachete şi drone împotriva bazelor militare americane din Bahrain, Qatar şi Emiratele Arabe Unite şi a centrelor militare de pe teritoriul israelian, scrie EFE.O serie de explozii au fost auzite sâmbătă seara în centrul Israelului, la Ierusalim şi în Cisiordania ocupată, au relatat jurnaliştii AFP. Totodată, cel puţin o rachetă din ultimul bombardament lansat din Iran spre Israel a lovit Tel Aviv sâmbătă noaptea, fiind prima lovitură cunoscută în oraş, potrivit diverselor agenţii media israeliene şi confirmată de serviciul de urgenţă israelian Magen David Adom (MDA), a transmis EFE.

Atacurile lansate sâmbătă de Statele Unite şi Israel asupra Iranului, vizând structuri de conducere, au amplificat tensiunile din Orientul Mijlociu şi au ridicat nivelul de alertă în statele din Golful Persic. Pentru România, impactul direct s-ar putea resimți la pompă pentru că vor fi afectate rutele de transport, informează News.ro.

Forţa Navală a Uniunii Europene (UE) anunţă că Gardienii iranieni ai Revoluţiei au avertizat navele, prin mesaje radio, că trecerea prin Strâmtoarea Ormuz – un punct de tranzit-cheie al comerţului mondial cu petrol – ”nu este autorizată”, relatează AFP.

Agenţia iraniană de presă Tasnim a anunat că Gardienii Revoluţiei au avertizat mai multe nave că, din cauza insecurităţii din sector, traversarea acestei strâmtori este ”periculoasă” şi că aceasta este ”închisă de facto”.Oficiali iranieni şi unele publicaţii au agitat ameninţarea închiderii Strâmtorii Ormuz în cazul unui conflict, însă nu a fost anunţată vreo decizie oficială în acest sens.

În acest context, analiştii avertizează că impactul asupra pieţelor globale ar putea fi semnificativ, de la energie şi valute până la active sigure şi bursele din regiune, transmite Reuters. Petrolul rămâne principalul barometru al tensiunilor din Orientul Mijlociu. Iranul este un producător major şi controlează, împreună cu statele din Peninsula Arabică, zona Strâmtorii Hormuz, prin care trece circa 20% din oferta mondială de petrol. Un conflict deschis poate restrânge fluxurile şi poate împinge preţurile în sus.

Vineri, petrolul Brent se tranzacţiona în jurul a 73 de dolari barilul, cu aproximativ 20% mai sus faţă de începutul anului. Patru surse din piaţă au declarat că unele companii petroliere şi case de trading au suspendat transporturile de ţiţei şi carburanţi prin Strâmtoarea Ormuz, din cauza atacurilor. William Jackson, economist-şef pentru pieţe emergente la Capital Economics, anticipează că, şi într-un scenariu în care conflictul este limitat, petrolul Brent ar putea urca spre 80 de dolari, nivelul atins în timpul conflictului de 12 zile din Iran, de anul trecut. Un conflict prelungit, cu impact asupra ofertei, ar putea împinge petrolul spre 100 de dolari, ceea ce ar adăuga 0,6–0,7 puncte procentuale la inflaţia globală.

Tensiunile vor amplifica volatilitatea, într-un an deja marcat de fluctuaţii puternice cauzate de tarifele impuse de administraţia Trump şi de vânzările masive din sectorul tehnologic. Indicele VIX a crescut cu o treime în acest an, iar volatilitatea implicită pe obligaţiuni americane este în urcare cu 15%. Pieţele valutare nu vor rămâne izolate de riscuri. Dolarul s-a depreciat cu aproximativ 1% în timpul conflictului din iunie, însă mişcarea a fost scurtă, fiind rapid inversată. Analiştii CBA subliniază că reacţia actuală va depinde de amploarea şi durata conflictului. Dacă tensiunile se prelungesc şi afectează oferta de petrol, dolarul ar putea câştiga teren în faţa majorităţii monedelor, cu excepţia yenului japonez şi a francului elveţian, active considerate refugiu.

Şechelul israelian va rămâne volatil. În iunie, moneda s-a depreciat cu 5% la debutul conflictului şi a reacţionat puternic şi în episoadele de escaladare din aprilie şi octombrie 2024. JPMorgan notează că de această dată presiunea ar putea fi mai persistentă, mai ales dacă Israelul extinde operaţiunile împotriva proxy-ilor Iranului. Francul elveţian, deja în apreciere cu 3% faţă de dolar în acest an, este aşteptat să atragă noi investitori, complicând strategia Băncii Naţionale a Elveţiei. Aurul, aflat într-o creştere record în 2026, cu un avans de 22%, ar putea fi căutat în continuare, la fel şi argintul. Tensiunile ar putea stimula şi cererea pentru obligaţiunile americane, ale căror randamente au scăzut în ultimele săptămâni.

Bitcoin rămâne excepţia, nu mai este perceput drept activ-refugiu. A scăzut cu 2% sâmbătă şi a pierdut peste un sfert din valoare în ultimele două luni.

Primele reacţii ale investitorilor se vor vedea duminică pe bursele din Arabia Saudită şi Qatar. Indicii din regiune sunt puternic corelaţi cu preţul petrolului, însă un conflict extins ar putea pune presiune suplimentară pe pieţele locale.”Suspectez că pieţele vor scădea dacă ostilităţile continuă pe parcursul zilei”, spune Ryan Lemand, CEO şi cofondator al Neovision Wealth Management. În funcţie de amploarea conflictului, acţiunile din Golf ar putea scădea cu 3–5%.Indicele principal al bursei saudite a coborât cu 1.3% în ultimele cinci zile până joi, marcând a doua săptămână consecutivă de declin. Piaţa din Dubai, care se redeschide luni, a scăzut în ultimele două săptămâni. Sâmbătă, companiile aeriene globale au anulat zboruri în regiunea Orientului Mijlociu, iar acţiunile lor ar putea fi afectate dacă spaţiul aerian se restrânge şi conflictul se extinde. În schimb, producătorii europeni de armament, deja în creştere cu 10% în acest an, ar putea beneficia de cerere mai mare.

Iranienii au început să tragă în navele din Strâmtoarea Hormuz: Este închis principalul robinet petrolier al lumii

Iranul nu permite navelor să tranziteze prin Strâmtoarea Hormuz, principalul robinet petrolier al lumii, iar asta va avea un impact devastator la nivelul întregii planete. Iranul a început să tragă în puținele nave care mai rămăseseră în Strâmtoarea Hormuz.

Pe 28 februarie navele care traversau Strâmtoarea Hormuz au primit mesaje radio VHF prin care Gărzile Revoluționare Iraniene au anunțat că nu vor permite tranzitul niciunei nave. Potrivit unui oficial al misiunii navale Aspides a Uniunii Europene, traficul în strâmtoare s-a oprit complet după acest mesaj. Toate navele vizibile pe hartă sunt petroliere care transportă GNL și țiței. Strâmtoarea leagă principalii producători de petrol din Golf – Arabia Saudită, Iran, Irak și Emiratele Arabe Unite – de Golful Oman și Marea Arabiei și reprezintă cea mai importantă rută de export de petrol din lume.

Din cauza avertismentelor Iranului și a intensificării activității militare în regiune, marile companii petroliere și de GNL au suspendat utilizarea acestei rute. Mai mulţi armatori, companii petroliere majore şi case de trading au suspendat transporturile de ţiţei, produse rafinate şi gaze naturale lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz, după atacurile lansate de Statele Unite şi Israel asupra Iranului şi după ce Teheranul a anunţat închiderea navigaţiei, au declarat sâmbătă surse din piaţă, citate de Reuters.

”Navele noastre vor rămâne pe loc câteva zile”, a spus un director al unei mari companii de trading. Imagini prin satelit arată prezenţa tancurilor petroliere lângă porturi importante, precum Fujairah, fără ca acestea să traverseze Hormuz.

Mai multe nave din zonă au primit transmisii radio VHF din partea Gardienilor Revoluţiei, prin care li s-a comunicat că ”niciun vas nu are voie să treacă prin Strâmtoarea Hormuz”, a declarat pentru Reuters un oficial al misiunii navale europene Aspides. Marina britanică a transmis însă că ordinele Iranului nu au caracter legal şi a recomandat prudenţă la tranzit.

Asociaţia armatorilor INTERTANKO a precizat că Marina SUA a avertizat împotriva navigaţiei în întreaga zonă, Golful Persic, Golful Oman, Marea Arabiei de Nord şi Strâmtoarea Ormuz, menţionând că nu poate garanta siguranţa transporturilor.Ministerul Transporturilor din Grecia a recomandat sâmbătă navelor comerciale să evite Golful Persic, Golful Oman şi Strâmtoarea Ormuz, potrivit unui aviz consultat de Reuters. Aproximativ 20% din petrolul mondial provenit din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit şi Iran tranzitează Ormuz, precum şi volume mari de GNL exportate de Qatar.Paisprezece tancuri de GNL au redus viteza, au inversat direcţia sau s-au oprit în apropierea strâmtorii, a spus Laura Page, de la firma de consultanţă Kpler, adăugând că numărul lor va creşte probabil, ceea ce sporeşte riscurile pentru exporturile de GNL ale Qatarului.