Dorinţa de modernizare a oraşului Constanţa, în perioada interbelică (Presă, 1926)

După cum vom vedea și citi în rândurile de mai jos, dezvoltarea acestui oraș pe care-l iubim a fost întotdeauna condiționată de lipsa banilor necesari. Nu este de mirare având în vedere viteza și anvergura pe care a avut-o mereu, creșterea populației și mai ales dezvoltarea continuă a portului. Bun, ar fi incorect să spun că întotdeauna banii au fost folosiți având o viziune sau o proiecție de viitor. Astfel:

Dorinţa de modernizare a oraşului Constanţa la 1926

Cunoscutul ziarist local Al. Demetriad publica la începutul anului 1926 un interesant articol intitulat „Sistematizarea oraşului nostru”, pe care credem cǎ meritǎ sǎ-l citim şi acum, spre a înţelege cum vedeau locuitorii de atunci situaţia Constanţei şi mai ales nevoile ei. Era o perioadǎ grea, ţara îşi revenea cu greu dupǎ rǎzboiul mondial ce adusese atâta suferinţǎ şi distrugeri materiale; nevoile erau multe şi banii puţini. În acest context, ofertele unor oameni de afaceri din vest, interesaţi sǎ investeascǎ în proiectele de infrastructurǎ ale oraşului, erau tratate cu toatǎ atenţia cuvenitǎ. Sǎ vedem însǎ opinia ziaristului citat:

„Am înregistrat cu vie mulţumire acum câteva zile ştirea cǎ un consorţiu englez a depus la primǎria municipiului nostru, o ofertǎ prin care se angajeazǎ sǎ execute marile lucrǎri edilitare de care avem nevoie şi anume: canalizarea oraşului, înzestrarea lui cu tramvai, luminǎ electricǎ, apǎ, etc., în condiţiuni uşor suportabile, plata lucrǎrilor executate urmând a fi efectuatǎ de comunǎ în anuitǎţi. Nu ştim care a fost soluţia datǎ ofertei, dupǎ cum de asemenea nu putem cunoaşte întru-cât comisiune interimarǎ a oraşului nostru are cǎderea a se pronunţa asupra acestei oferte. Constanţa, datoritǎ nepriceperii conducǎtorilor sǎi din trecut, care au privit fǎrǎ interesul cuvenit procesul sǎu de transformare, e din toate punctele de vedere un oraş nenorocit. Dezvoltat în mod absolut anormal în dunele de nisip din nord-est, cu strǎzi strâmte, întortochiate şi nealiniate pe care se înşirǎ o varietate interminabilǎ şi ameţitoare de locuinţe lipsite de stil, cu o canalizare aproape inexistentǎ, ceea ce-l pune în rândul celor mai neînsemnate oraşe sub raportul esteticii şi salubritǎţii, Constanţa nu corespunde nici pe departe importantului ei rol. Sunt atât de multiple lucrurile de care suferǎ oraşul nostru şi în primul rând sunt atât de mari defectele de ordin estetic şi practic ce posedǎ, încât vor trebui zeci de ani de muncǎ şi risipǎ de bani, pentru a le putea înlǎtura, sau, cel mult, îndrepta în parte. De la garǎ şi locuinţele funcţionarilor ei, împrejmuite cu acel zid chinezesc – ce stǎ înfipt ca un cui în inima oraşului şi pânǎ la linia feratǎ Mamaia, care-i strânge mijlocul ca un brâu de foc, împiedicându-i dezvoltarea fireascǎ – şi pânǎ la consolidarea malurilor ce-i rup an de an câte o bucatǎ din trup, Constanţa are nevoie de schimbǎri radicale, adǎugiri profunde şi lucrǎri mari, care vor necesita bani, bani şi iar bani. Cu bugetul sǎu, chiar dacǎ ar putea fi ridicat pânǎ la 30.000.000 lei – cum a preconizat fostul primar d. V. Andronescu, Constanţa nu va putea face faţǎ cheltuielilor ce ar decurge din executarea acestor lucrǎri. O ştiu desigur şi londonezii care au fǎcut oferta de mai sus. Şi dacǎ oferta pare a fi avantajoasǎ, sǎ nu ne imaginǎm cǎ aceia vor face mare lucru în schimbul anuitǎţilor, bugetare comunale, prea puţin seducǎtoare. Iatǎ de ce ne manifestǎm scepticismul faţǎ de oferta trustului londonez. Cǎ municipiul Constanţa are nevoie de marile lucrǎri enumerate mai sus, e în afarǎ de orice discuţiune. Rǎmâne sǎ analizǎm într-o serie de articole viitoare mijloacele prin care aceste lucrǎri s-ar putea realiza şi întru-cât ele ar putea fi realizabile”.

Rǎmânând la ofertele englezilor, mai amintim cǎ doar câteva zile mai târziu acelaşi ziar informa despre firma „British Levant Company” care înaintase ministerului de Industrie şi Comerţ o ofertǎ prin care solicita autorizaţia de a construi în portul Constanţa un antrepozit din beton, cu condiţia sǎ poatǎ depozita în el mǎrfurile ce urma sǎ le importe pentru ţara noastrǎ.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.