Dezastru economic: Aproape 70 de companii mari au intrat în insolvență în primele trei luni ale anului – Impactul „pulverizării” cifrelor de afaceri de sute de milioane de euro este semnificativ

Creşterea accelerată a numărului de insolvenţe în rândul companiilor mari din România aduce în prim-plan un risc ignorat adesea de administratori, directori şi chiar acţionari: posibilitatea de a fi obligaţi să suporte personal o parte sau chiar întregul pasiv al societăţii. Un avocat specializat în insolvență avertizează că, în anumite condiţii, răspunderea nu se opreşte la nivelul companiei şi poate ajunge direct la cei care au influenţat deciziile de management sau au controlat efectiv activitatea firmei.

Datele analizate de CITR arată o schimbare semnificativă în economia românească. În primul trimestru al anului 2026 au intrat în insolvență 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro, comparativ cu doar două în aceeaşi perioadă a anului trecut. Cele 19 firme cumulează active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro şi datorii de peste 448 milioane de euro, iar 884 de angajaţi sunt afectaţi direct de aceste proceduri. În total, 66 de companii cu active de peste un milion de euro au intrat în insolvență în primele trei luni ale anului, faţă de 25 în perioada similară din 2025, ceea ce reprezintă o creştere de 164%. Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR, a declarat: „Vedem în primul trimestru din 2026 o mutare clară a presiunii economice către companiile cu greutate reală în economie. Nu mai vedem doar vulnerabilitate punctuală la businessuri mici. Presiunea economică a ajuns la companii cu masă critică – firme cu sute de angajaţi, zeci de milioane de euro în business şi ecosisteme extinse de furnizori şi creditori. Când astfel de companii intră în dificultate, efectul nu mai este izolat, ci se propagă în economie.”

Avocatul Radu Cătălin Pavel explică faptul că simpla intrare în insolvență a unei companii nu înseamnă automat răspunderea administratorilor sau acţionarilor. „În această perioadă dificilă din punct de vedere economic, atât pentru societăţile mici, cât şi pentru cele din categoria companiilor mari, riscurile intrării în insolvență nu mai privesc exclusiv societatea aflată în dificultate, ci se extind şi asupra persoanelor responsabile care au influenţat deciziile de management, iar legislaţia în vigoare prevede modalităţi concrete de atragere a răspunderii persoanelor care au contribuit efectiv la apariţia sau agravarea stării de insolvență, inclusiv prin exercitarea unui control de facto asupra activităţii acesteia. Astfel, acest subiect trebuie tratat cu seriozitate, întrucât anumite decizii pot genera ulterior răspundere personală”, a declarat pentru Digi24.ro Dr. Radu Cătălin Pavel, Avocat Coordonator al Societăţii de Avocatură Pavel, Mărgărit şi Asociaţii. Potrivit specialistului, Legea insolvenţei permite judecătorului-sindic să oblige anumite persoane să suporte o parte sau chiar întregul pasiv al societăţii dacă se dovedeşte că au contribuit la apariţia sau agravarea dificultăţilor financiare.

Un aspect important este că răspunderea nu se limitează la administratorii desemnaţi oficial. „Această reglementare extinde sfera persoanelor susceptibile de răspundere dincolo de administratorii statutari, incluzând şi persoanele care au exercitat o influenţă decisivă asupra activităţii societăţii”, a explicat avocatul. Astfel, inclusiv persoane care nu au avut o funcţie formală în companie pot deveni ţinta unei acţiuni în instanţă dacă se demonstrează că au controlat în fapt deciziile financiare sau operaţionale ale firmei. Legea enumeră mai multe situaţii care pot atrage răspunderea personală a administratorilor sau a persoanelor care controlau efectiv societatea. Acestea includ folosirea bunurilor sau creditelor firmei în interes personal, desfăşurarea unor activităţi comerciale în interes propriu sub acoperirea companiei, continuarea activităţii deşi insolvența era previzibilă, ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme, ascunderea ori deturnarea activelor, majorarea fictivă a datoriilor, transferul de active către persoane afiliate şi plăţi preferenţiale care prejudiciază creditorii. Specialistul atrage atenţia şi asupra unui risc major: nepredarea documentelor contabile către administrator sau lichidatorul judiciar. În astfel de situaţii, legea instituie prezumţii care pot îngreuna considerabil apărarea persoanelor vizate şi pot favoriza creditorii în cadrul procesului.

Consecinţele unei decizii definitive nu se limitează la plata datoriilor companiei. Persoanele găsite responsabile pot primi interdicţia de a ocupa funcţii de administrator timp de 10 ani şi nu mai pot înfiinţa sau controla alte societăţi pentru o perioadă de cinci ani. În plus, instanţa poate dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor personale încă din timpul procesului, pentru a preveni înstrăinarea patrimoniului. Deşi simpla deţinere de acţiuni nu atrage răspunderea pentru datoriile companiei, situaţia se schimbă atunci când un acţionar a exercitat în fapt controlul asupra activităţii firmei sau a participat la decizii care au contribuit la insolvență. În contextul creşterii puternice a numărului de insolvenţe, specialiştii avertizează că riscul juridic pentru administratori, directori şi persoanele care controlează efectiv companiile este mult mai mare decât simpla pierdere a funcţiei sau a investiţiei.

„Regimul instituit de art. 169 şi următoarele din Legea nr. 85/2014 urmăreşte tocmai transferarea unei părţi a consecinţelor insolvenţei asupra celor care, prin conduita lor culpabilă, au contribuit la apariţia sau agravarea stării de insolvență”, a subliniat avocatul Radu Cătălin Pavel.