Noul val de măsuri de austeritate impus de premierul Ilie Bolojan lovește cu brutalitate în toate categoriile sociale, fără discernământ și fără vreo urmă de empatie. Într-o țară deja epuizată de crize succesive, guvernul alege să „echilibreze” finanțele publice prin tăieri oarbe, aruncând în incertitudine mii de familii, copii, profesori, medici și categorii vulnerabile.
Dincolo de orice justificare economică, rămâne întrebarea fundamentală: cum poate un stat să „producă” bunăstare și echilibru doar prin tăieri? Unde este logica unei guvernări care, în loc să construiască, demolează tot ce întâlnește în cale?
Fără niciun fel de scrupule, guvernul Bolojan taie de la mame, de la profesori, de la copii, de la cei mai vulnerabili. Este o abordare halucinantă, care amintește de cele mai dure episoade ale istoriei sociale recente.
Deputatul constănțean Mădălin Făget a sintetizat perfect absurdul acestei politici, într-o declarație pentru TOMIS NEWS: „Dincolo de orice discuție economică, eu încă încerc să înțeleg cum produci bani când… tai. Nu reușesc să îmi dau seama cum naiba rezolvi dezechilibrul financiar lovind cu ciocanul în tot ce prinzi. Mai mult, nici un fel de scrupule, fie că vorbim de mămici, de profesori, este cel puțin halucinant. Despre ce ordine publică sau alte investiții masive să mai vorbim când se taie și laptele praf de la bebeluși? Apropo, până și marea prim-ministră britanică, legendara Margaret Thatcher a avut porecla „Thatcher, the milk snatcher”, când prin măsuri similare a oprit cornul și laptele din programul britanic al acelor vremuri. Poate că Bolojan nu vrea, până la urmă, să fie ținut minte ca vreun mare reformator, ci ca cel care i-a lăsat pe bebeluși fără lapte.”
În această logică a tăierii cu orice preț, România riscă să piardă nu doar echilibrul bugetar, ci și încrederea cetățenilor în stat, coeziunea socială, speranța într-un viitor mai bun. Când austeritatea devine singura idee de guvernare, prețul plătit de societate este mult prea mare.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google