Corpul de control al lui Rogobete (Sănătate) trebuie doar să constate: Mitroi a impus dezastrul organizațional la Spitalul Județean Constanța – „Normalizarea lipsei de gardă: Internarea pacientului până când e disponibil specialistul”

Medici din Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Apostol Andrei” Constanța reclamă către TOMIS NEWS (din rațiuni evidente de anonimat) o procedură operațională nouă, pe care o consideră controversată, privind gestionarea cazurilor medicale în absența liniei de gardă pentru anumite specialități. Documentul, identificat ca „Procedură operațională – Gestionarea cazurilor medicale în absența liniei de gardă” (cod PO-71-DM-15, ediția 1/rev.1), stabilește pași de lucru în UPU și în secțiile chirurgicale pentru situațiile în care spitalul nu poate asigura linie de gardă pe specialități precum neurochirurgie, chirurgie plastică și chirurgie/ortopedie pediatrică. Toate acestea, sub bagheta președintelui Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi și a protejatei sale, managerul Spitalului, Raluca Vericeanu. Cu acest prilej, aducem în atenție noi catastrofe utile corpului de control al ministrului Alexandru Rogobete.

În esență, procedura descrie că pacientul este evaluat în Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), iar stabilizarea se face „în limita competențelor și resurselor disponibile”. Pentru cazurile care pot fi încadrate ca „urgență amânată activă”, pacientul poate fi internat pentru supraveghere în alte clinici (de exemplu, Neurologie, Chirurgie generală, Ortopedie-Traumatologie, ORL, Chirurgie cardiovasculară, în funcție de caz), cu inițierea tratamentului consemnat în foaia clinică de observație generală (FOCG), urmând ca pacientul să fie transferat în specialitatea de bază „în prima zi în care este disponibil” medicul de specialitate. Pentru urgențele majore care necesită intervenție de specialitate, procedura prevede organizarea transferului interclinic către o unitate care poate asigura gardă pe specialitatea respectivă, cu informarea Centrului Operativ pentru Situații de Urgență (COSU), conform protocoalelor de transfer pentru pacient critic.

Nemulțumirea medicilor, așa cum a fost transmisă către TOMIS NEWS, vizează faptul că protocolul ar fi fost stabilit fără consultarea reală a specialiștilor și că, în practică, ar pune presiune pe specialități chirurgicale care au linii de gardă funcționale să aprecieze gradul de urgență și să inițieze conduita pentru pacienți care depășesc competența lor – inclusiv cazuri pediatrice sau neurochirurgicale. În opinia lor, acest tip de „redistribuire” a responsabilității poate crea o zonă gri: medicul chemat să intervină pentru stabilizare și triere rămâne direct răspunzător pentru un pacient care, prin definiție, necesită altă specialitate. Documentul enumeră explicit riscuri asociate unei astfel de organizări: întârzierea intervenției chirurgicale, subaprecierea gravității cazului, suprasolicitarea personalului și depășirea competențelor. Medicii atrag atenția că, în loc să fie tratate ca semnale de alarmă care cer soluții de management, aceste riscuri par „acceptate” procedural, printr-un act intern care încearcă să normalizeze o problemă de resursă umană.

Un punct sensibil este modul în care procedura formalizează documentarea. Pentru unele situații, se cere consemnarea explicită în FOCG că pacientul a fost evaluat și tratat inițial de un medic din altă specialitate, urmând reevaluarea de către specialitatea lipsă „în prima zi în care este disponibil” medicul sau transferul, după caz. Medicii susțin că această formulare poate fi interpretată ca o mutare a răspunderii către cei care au asigurat primul contact, deși decizia de a nu avea linie de gardă pe specialitatea necesară nu le aparține. În cazul chirurgiei/ortopediei pediatrice, procedura include și o limitare importantă: nu se efectuează intervenții chirurgicale pediatrice definitive complexe în lipsa chirurgului pediatru. Sunt permise doar măsuri de stabilizare (stabilizare hemodinamică, montare sondă nazo-gastrică și/sau urinară, antibioterapie, analgezie, hemostază temporară, imobilizare), cu internare pentru supraveghere sau transfer interclinic când se apreciază necesară intervenția de urgență. Medicii avertizează însă că, în realitate, linia dintre „stabilizare” și „decizie critică” este subțire, iar presiunea de a „ține cazul” până a doua zi poate crește riscul pentru pacient.

Pentru neurochirurgie, de exemplu, procedura descrie internarea în alte clinici și inițierea tratamentului, urmând transferul în Secția Neurochirurgie în prima zi în care este disponibil un medic din specialitate. În paralel, se menționează că, dacă este necesară intervenția de urgență a unui neurochirurg și spitalul nu poate asigura această specialitate, se inițiază transfer interclinic, cu contactarea COSU. Medicii reclamă că documentul nu clarifică suficient criteriile operaționale și timpii de decizie: cine stabilește că este „necesară intervenția de urgență” și ce se întâmplă când specialitatea lipsă nu poate fi mobilizată rapid. În cazul chirurgiei plastice, procedura prevede internarea în clinici chirurgicale pentru supraveghere și transferul către Chirurgie Plastică în prima zi lucrătoare, cu mențiunea că, dacă este necesară intervenția de urgență a unui chirurg plastician și spitalul nu poate asigura specialitatea, se inițiază transfer interclinic. Documentul include și referiri la arsuri, cu trimitere la ordine și protocoale, inclusiv mențiunea că arsurile cu suprafață mai mare de 20% vor fi transferate obligatoriu, conform reglementărilor.

Din perspectiva bunei funcționări a unui spital județean de urgență, miza nu este existența unei proceduri pe hârtie, ci felul în care managementul răspunde la problema de fond: lipsa sau sincopele liniilor de gardă. Medicii susțin că spitalul ar fi ales o soluție administrativă care „mută” presiunea către secțiile care încă pot asigura gardă, în loc să prezinte public și intern un plan clar de acoperire: recrutare, contractare de gărzi, colaborări interspitalicești, reorganizare de ture sau măsuri de retenție.Mai mult, procedura pare să transforme o deficiență de organizare într-o obligație pentru alte specialități, fără să ofere protecție reală medicilor puși să decidă în afara competenței. Într-un spital de urgență, unde minutele contează, formula „în prima zi în care este disponibil” poate deveni o vulnerabilitate, nu o soluție.