Bola (Forța Dreptei) prezintă din istoria marinei militare: „Prima asociere între Fecioara Maria și Sfânta Ocrotitoare a Marinei a fost făcută în 1902, de primarul liberal al Constanței, Cristea Georgescu”

Știați că toate tradițiile Bisericii Ortodoxe susțin că Sfântul Protector al Marinarilor este Sfântul Nicolae? Prima asociere între numele Fecioarei Maria și Sfânta Ocrotitoare a Marinei a fost făcută în 1902, de către primarul liberal al Constanței Cristea Georgescu, transmite deputatul constănțean al Forței Drepte, Bogdan Bola:

„Fire întreprinzătoare, primarul nostru lansează pe 06 august 1902, prin adresa cu nr. 6082, prima invitație oficială de Ziua Marinei. Acesta se adresează primarilor comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei acestei sărbatori: ,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. – Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut precum regale, alergări, serate veneţiene, mare bal pe apă, bărci alegorice, descoperirea Americii, naufragiul Meduzei, corabia Argonautilor şi altele”. Astfel, Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august. Ceea ce inițial s-a dorit, de către primarul liberal, a fi un eveniment special creat doar pentru a face publicitate orașului Constanța și de a atrage cât mai mulți turiști dornici de agrement, a devenit o sărbătoare simbolică și statornică pentru data de 15 august – Serbările Nautice. La acel moment, evenimentul a fost marcat în Portul Constanța, la bordul crucișătorului Elisabeta, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii. În 1911, serbările au fost organizate de Societatea Marinarilor ,,Regina Elisabeta”, iar manifestările au fost deschise pe 14 august, zi în care s-au desfaşurat la Constanţa cursele de bărci cu vele şi rame, militare şi civile. Premiile au fost asigurate de antreprenorul Cazinoului comunal şi de catre compania dramatică „Davila“. Serbarea propriu-zisă, de a doua zi, a cuprins manevra de salvare a unui vas naufragiat, scafandri la lucru în apă şi la suprafaţă, sărituri cu bicicletele în mare, cavaleria nautică şi alergări de cai pe mare, curse după raţe, excursii pe mare cu vaporul ,,Împăratul Traian” şi o serată veneţiană.Din anul 1912, serbarea a fost pusă sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța. Manifestările au evoluat ca amploare și spectaculozitate, ele fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta. Știați că chiar și pe atunci, birocrația punea piedici desfășurării evenimentelor culturale? În 1912, Primăria Comunei Constanța a respins solicitarea organizatorului Serbărilor Nautice, Societatea „Regina Elisabeta”, care dorea ajutor financiar pentru sporirea manifestațiilor pe mare. Motivul? Păi lipsa fondurilor, evident… Ziua Marinei s-a serbat şi la bordul bricului „MIRCEA”, care, în perioada 1 iulie – 2 septembrie 1925, a executat un marş de instrucţie pe itinerarul Constanţa, Pireu, Corfu, Durazzo, Boche di Cattaro, Suda, Rhodos, Smirna, Ceanak, Cospoli, Constanţa. În anul următor, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica şcoală pentru toţi marinarii români să se numească şcoala Navală a Maiestăţii Sale ,,MIRCEA” şi a creat ,,Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în ,,Virtutea Maritimă”. În perioada interbelică, pe lângă tradiționalele regate cu bărci, în a doua parte a serbării se organiza o serată venețiană pe apă, în dreptul Cazinoului, însoțită de un concert instrumental și diferite figuri alegorice realizate de cercetași. Să nu uităm că în 1936, în cadrul festiv al Zilei Marinei, a fost botezat primul submarin românesc, N.M.S. Delfinul. La 15 august 1937, pentru prima dată în istoria Marinei Militare Române, Franţa a trimis la Constanţa contratorpilorul ,,Vauban”, pentru a o reprezenta la serbările Zilei Marinei. Un an mai târziu, din cauza doliului naţional pricinuit de decesul, în ziua de 18 iulie, a M. S. Reginei Maria a României, tradiţionalele serbări de Ziua Marinei au fost amânate pentru data de 8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului. Din anul 1954, Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 309 din 29 august 1953, în prima duminică din luna august, iar programul acestei zile a fost politizat şi adaptat noii ideologii, promovată intens şi în rândurile armatei. Din anii ’60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe. Pe final, ca fapt divers, chiar dacă nu are legătură directă cu această zi, consider că este important să menționez că în anul 1860, din ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ia naștere Marina Militară Română Modernă. Acest eveniment are loc după Unirea Principatelor Române în 1859, fapt care a atras după sine unificarea flotilelor celor două țări surori în 1860, sub denumirea de Corpul Flotilei, comanda acestei structuri, care a constituit nucleul viitoarei conduceri a Marinei Militare, fiind încredințată colonelului Nicolae Steriade”, arată Bogdan Bola.

smr

Acum 127 de ani, pe 14 august 1895, la ora 18:00, proaspătul înființat Serviciu Maritim Român își trimitea cargobotul „Medea” în voiajul de debut al companiei către Constantinopole. Plecată din portul Brăila, în prima sa escală la Constanța, presa vremii nota că „a debarcat 40 de pasageri şi 800 de saci cu făină, restul caricului, făină şi alte mărfuri, fiind destinat pentru Cospoli (denumire prescurtată pentru Constantinopole). Nava „Medea” își va continua drumul cu 25 de pasageri la bord şi 600 tone de marfă, iar câteva zile mai târziu, la 26 august, nava „Meteor” efectua a doua călătorie a Serviciului Maritim Român. Potrivit lui Bola, Serviciul Maritim Român (S.M.R.) a fost înființat ca o necesitate imediată după Războiul de Independență și revenirea Dobrogei la România. Câștigându-se accesul neîngrădit la Marea Neagră, s-a pus imediat problema organizării transportului maritim. Așa se face că S.M.R. este înființată la 07 iunie 1888 ca fiind o companie de navigație de stat, urmând să deservească rutele maritime Constanța – Istanbul – Izmir – Pireu – Alexandria – Haifa – Beirut. Vapoarele sale, vopsite tradițional în alb, au primit denumirea de „lebedele albe ale Mării Negre”. Navele au fost achiziționate din întreaga Europă, de ex. cargobotul „Medea“, menționat mai sus, a fost cumpărat de la DDSG Triest (manager L. Pellegrini), la 18 mai 1895, pentru 150.000 de lei:

Calitatea serviciilor oferite de S.M.R. a fost, de-a lungul timpului, una foarte bună, iar echipajele extrem de profesioniste, instituția devenind celebră în întreaga lume. O relatare a unui pasager, în ziarul constănțean „Dacia” din 1931, este elocventă în acest sens: „Am intrat pe Bosfor. De o parte şi de alta malurile verzi, cu ziduri crenelate, urme ale unei lumi apuse, presǎrate cu chiparoşi şi pini marini. Un tablou superb pe care numai penelul unui adevǎrat artist l-ar fi putut transpune pe o pânzǎ. Şi în cadrul acestui încântǎtor peisaj, dejunul este servit. Buna dispoziţie se poate citi pe faţa tuturor dupǎ acea masǎ copioasǎ, apoi cafeaua în fumoar, unde digestia se face lent, în auzul excelentului aparat de radio. La Kavak se ridicǎ pavilionul de carantinǎ, care este scoborât imediat dupǎ îndeplinirea formalitǎţilor sanitare şi a celor poliţieneşti. Vasul care şi-a întrerupt scurt timp cursa şi-o reia cu o vitezǎ moderatǎ, dând prilej cǎlǎtorilor sǎ priveasca peisajele necunoscute pânǎ atunci. Acostarea la cheu se face la orele 3, în bune condiţiuni, fǎra nicio restricţiune din partea autoritǎţilor turceşti. Dupǎ trei zile Regele Carol ridicǎ iar ancora, întocmai ca şi la sosire, pǎrǎsind cheiul în admiraţia publicului adunat în mare numǎr. De data aceasta Marea Neagrǎ este bântuitǎ de o furtunǎ violentǎ. Elementele naturii ce s-au dezlǎnţuit cu o mare impetuozitate, intenţioneazǎ oare a aduce o compensaţie timpului frumos?! Cine poate dezlega misterul capricioasei mǎri? În timpul nopţii pachete mari de apǎ dau continuu asalt vasului, spǎlându-i puntea. Nici o teamǎ! Sǎltǎm pe valuri timp de câteva ore pânǎ ce se vǎd sclipind luminile farului Tuzla. Am ajuns aproape de liman fǎrǎ niciun incident. Aceasta se datoreşte numai comandantului care în situaţii de asemenea naturǎ este permanent la postul sǎu. Încǎ puţin şi ancorǎm în port, unde prima noastrǎ senzaţie la contactul cu pǎmântul o avem prin frigul siberian ce ne pǎtrunde pânǎ la oase. În felul ǎsta am încheiat o cǎlǎtorie plinǎ de impresii plǎcute”. Istoria Serviciului Maritim Român se confundă cu istoria României, cu toate că din păcate puțini mai știu acest lucru astăzi. În ciuda tuturor dificultăților și a greutăților financiare, S.M.R., prin „lebedele” și echipajele sale, a servit cu onoare interesele României și ale Europei întregi. Vă menționez doar câteva aspecte, demne de reținut pentru generațiile următoare: în timpul Primului Război Mondial, cargobotul „Bucureşti” participă activ până la finalul războiului, fiind întrebuinţat pentru transporturi de muniţii pentru aliaţii noștri şi navigă chiar pană în mările arctice şi ale Japoniei. Restul flotei, blocată în Marea Neagră prin închiderea strâmtorilor, este pusă la dispoziţia guvernului rus, care le înarmează și le foloseşte ca crucişătoare auxiliare, pentru transport, etc. în 1922, S.M.R. ajuta la transportarea refugiaților armeni și greci din Trabzon, în timpul genocidului armean, la Constanța și Pireu, aceștia fiind încolțiți de armata victorioasă a generalului Mustafa Kemal. în 1939, echipajele noastre transportau din Constanța la Alexandria (Egipt) Guvernul, tezaurul și forțelor armate poloneze, care se refugiau din calea invaziei germane și ruse. între 1940 și 1944, „lebedele albe” au dus refugiații evrei de la Constanța la Istanbul, pentru a-i scăpa de naziști, în ciuda primejdiei torpilelor lansate de submarinele sovietice. în timpul acțiunilor din Marea Neagră în anii celui de-al doilea război mondial, S.M.R. își transformă navele comerciale în nave de război – crucișătoare auxiliare, purtătoare de hidroavioane, puitoare de mine, nave de transport pentru trupele de uscat. Din păcate, scufundarea și capturarea navelor noastre comerciale, în perioada operațiunilor militare și chiar după încetarea lor, au făcut ca la sfârșitul războiului, flota „lebedelor albe” să numere doar două nave – motonava „TRANSILVANIA” și vaporul mixt „ARDEALUL” – din cele 16 unități care alcătuiau parcul naval al S.M.R. la începutul conflagrației. Din păcate, finalul celui de-al doilea Război Mondial a adus și sfârșitul Serviciului Maritim Român. După ce URSS confiscă navele de linie românești, pe ruinele S.M.R. a fost înfiinţată compania româno-sovietică „Sovromtransport”, la care rușii vor contribui cu patru cargouri iar românii cu cele două nave mai sus menționate – Ardealul și Transilvania. Un sfârșit nedemn pentru una dintre cele mai de succes companii din România, ale cărei echipaje au purtat cu mândrie tricolorul în toate colțurile lumii…”, a mai relatat deputatul Bola.

smr1
DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.