Statele Unite au început luni instituirea unei blocade asupra traficului maritim care intră și iese din porturile iraniene, după eșecul negocierilor directe SUA–Iran găzduite de Pakistan, la Islamabad. Potrivit anunțului Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), blocada a intrat în vigoare pe 13 aprilie, la ora 10:00 ET, iar în România măsura a fost prezentată ca fiind activată la ora 17:00.
Președintele SUA, Donald Trump, a lansat un avertisment dur către Iran, anunțând că orice navă militară iraniană care se apropie de blocada impusă de SUA în Strâmtoarea Ormuz va fi „eliminată imediat”. Declarația a fost făcută într-o postare pe platforma Truth Social, după ce blocada a intrat în vigoare. Trump a transmis un mesaj direct și fără echivoc, vizând în special ambarcațiunile rapide ale Iranului. „Avertisment: dacă oricare dintre aceste nave se apropie de blocada noastră, vor fi eliminate imediat, folosind același sistem pe care îl folosim împotriva traficanților de droguri pe mare. Este rapid și brutal”, a scris liderul american.
Președintele american anunțase anterior că Marina SUA va opri orice navă care încearcă să intre sau să iasă din porturile iraniene, indiferent de naționalitate. Oficialii americani au precizat că navele care încalcă blocada ar putea fi chiar capturate, într-o mișcare care ridică tensiunile la un nivel fără precedent în regiune. Reacția Teheranului nu a întârziat. Un purtător de cuvânt al forțelor armate iraniene a calificat decizia SUA drept ilegală. Acesta a afirmat că restricționarea transportului maritim în ape internaționale „echivalează cu pirateria” și a avertizat că Iranul va răspunde prin aplicarea unui mecanism permanent de control asupra Strâmtorii Ormuz. Decizia privind blocada vine după prăbușirea negocierilor dintre SUA și Iran, care vizau încheierea conflictului început în urmă cu aproximativ șase săptămâni. Escaladarea situației a avut efecte imediate asupra piețelor, prețul petrolului depășind din nou pragul de 100 de dolari pe baril.
CENTCOM a precizat că blocada va fi aplicată „imparțial” împotriva navelor tuturor națiunilor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene, incluzând toate porturile Iranului din Golful Persic și Golful Oman. În același timp, americanii susțin că nu vor împiedica libertatea de navigație a navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre „porturi non-iraniene”. Informații suplimentare urmau să fie furnizate navigatorilor comerciali printr-o notificare oficială înainte de începerea blocadei. În paralel, în mesajele publice asociate deciziei, președintele Donald Trump a mers mai departe, anunțând că a ordonat și „interceptarea” oricărei nave aflate în apele internaționale care „a plătit taxe către Iran”, plasând astfel măsura într-o zonă de presiune maximă asupra comerțului asociat Teheranului.
Manualul Comandantului Marinei SUA privind operațiunile navale (în vigoare din 2022) definește blocada ca o „operațiune beligerantă” menită să împiedice nave și/sau aeronave din toate statele – inamice și neutre – să intre sau să iasă din porturi, aerodromuri sau zone de coastă specificate, aflate sub controlul unui stat inamic. În acest cadru, blocada anunțată de Washington este prezentată ca o acțiune țintită pe porturile iraniene, nu pe tranzitul general prin Ormuz. Deși Iranul are și un port în Golful Oman, principalele porturi sunt în Golful Persic. Portul principal este Bandar Abbas, situat la gura Golfului. Acesta gestionează volume uriașe de mărfuri, minerale (inclusiv crom), produse petroliere, oțel, dar și alimente, îngrășăminte, cereale și echipamente de construcții. Datele din industria transportului maritim indică aproximativ 37 de milioane de tone de marfă anual și circa un milion de containere. La capătul nordic al Golfului, Bandar Imam Khomeini este descris drept cel mai modern port al Iranului, cu dane noi deschise recent. Gestionează inclusiv exporturi petrochimice, este nod feroviar și rulează peste 16 milioane de tone anual. O parte esențială a exporturilor petroliere iraniene trece prin terminalul offshore de pe Insula Kharg, care are peste 50 de rezervoare de stocare.
Între porturile mai mici de pe coasta Golfului Persic sunt menționate Bushehr și Assaluyeh. În afara Golfului, singurul port oceanic al Iranului este Chabahar, care gestionează cereale, îngrășăminte și containere: aproximativ 1,4 milioane de tone anual și circa 1.600 de nave pe an. India a investit în extinderea portului pentru a obține acces la piețele comerciale din Asia Centrală. Iranul mai are trei porturi la Marea Caspică, dar acestea nu sunt afectate de blocada SUA. Garda Revoluționară Islamică (IRGC) a transmis că „niciun port din Golful Persic și din Marea Oman nu va fi în siguranță” dacă porturile Iranului vor fi amenințate. Mesajul a fost formulat ca o regulă de tip ultimatum: „Securitatea porturilor din Golful Persic și Marea Oman este fie pentru toată lumea, fie pentru nimeni”, potrivit declarațiilor citate de presa iraniană (ISNA), în contextul relatărilor CNN. Separat, un purtător de cuvânt al forțelor armate iraniene a declarat că restricțiile impuse de SUA în apele internaționale sunt ilegale și „echivalează cu pirateria”, anunțând că Iranul va implementa „cu fermitate” un „mecanism permanent” de control al Strâmtorii Ormuz, ca răspuns la amenințările SUA de a o bloca.
Pe dimensiunea economică, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a avertizat că americanii vor simți curând „nostalgia” perioadei în care benzina era ieftină. El a scris pe X: „Bucurați-vă de prețurile actuale de la pompă. Odată cu așa-numitul ‘blocaj’, în curând veți simți nostalgia pentru benzina de 4-5 dolari”, atașând o captură de ecran cu prețuri din Washington D.C. (obținută prin căutarea „benzinărie lângă Casa Albă”). Ghalibaf a inclus și o ecuație matematică sugerând o creștere compusă, neliniară. În același timp, este menționat că prețul mediu național al benzinei în SUA era de aproximativ 4,12 dolari/galon (date AAA din 12 aprilie 2026).
Premierul britanic Keir Starmer a declarat că Marea Britanie „nu susține blocarea” porturilor iraniene și insistă că prioritatea este redeschiderea Strâmtorii Ormuz, ca metodă rapidă de reducere a prețurilor la energie. Întrebat dacă îl consideră pe Trump responsabil pentru impactul asupra facturilor la energie din Marea Britanie, Starmer nu a răspuns direct, spunând că „cel mai important lucru” este reunirea țărilor pentru dezamorsarea conflictului și deschiderea strâmtorii. El a adăugat că Iranul este cel care a provocat restricționarea traficului prin Golful Persic și a subliniat că Marea Britanie nu se lasă antrenată în război. La Bruxelles, Ursula von der Leyen a declarat că restabilirea libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz este de o importanță „capitală”, avertizând că menținerea închiderii este „extrem de dăunătoare”. Ea a adăugat că nu poate exista stabilitate în Orientul Mijlociu atâta timp cât Libanul este încă bombardat.
Șeful agenției maritime a ONU a afirmat că nicio țară nu are dreptul legal de a bloca navigația în Strâmtoarea Ormuz. Secretarul general al Organizației Maritime Internaționale (OMI), Arsenio Dominguez, a invocat dreptul internațional: nimeni nu poate interzice dreptul de trecere inofensivă sau libertatea de navigație în strâmtorile internaționale folosite pentru tranzit.
Înainte de blocadă, Donald Trump a susținut public că discuțiile cu Iranul au mers bine, dar Teheranul nu a fost dispus să redeschidă strâmtoarea și să renunțe la programul nuclear.Într-o declarație pentru Fox Business Channel, Trump a afirmat că SUA au obținut „aproape fiecare punct” dorit, cu excepția faptului că Iranul „refuză să renunțe la ambiția nucleară”. El a spus: „Vor să aibă arme nucleare. Nu vor avea arme nucleare”. A adăugat că iranienii „au venit ca și cum ar avea cărțile, dar nu au cărțile” și a prezis că „se vor întoarce și ne vor da tot ce vrem”, insistând: „Nu vreau 95%… Vreau totul”. Pe tema Ormuz, Trump a spus că blocarea pentru petrolul iranian se va întâmpla „în scurt timp” și va fi „destul de curând” eficientă: „Vom curăța strâmtoarea… Nu vor putea folosi strâmtoarea la o distanță nu prea mare”. El a recunoscut însă că Iranul are o pârghie: minarea strâmtorii. A descris scenariul în termeni de descurajare: „Doar o mină… două mine, zece mine… și dacă ai o navă care costă un miliard de dolari, spui: aș prefera să nu fiu lovit de o mină și să-mi pierd nava”.
În același registru, Trump a reluat amenințările: a spus că poate „elimina Iranul într-o zi” și că ar putea distruge infrastructura energetică „într-o oră”, dar ar prefera să nu o facă. A afirmat că, după peste 40 de zile de război, infrastructura militară iraniană ar fi fost practic „distrusă”, însă a indicat că ar mai exista ținte potențiale: stații de desalinizare, rețeaua electrică și podurile. „Singurul lucru care a mai rămas este apa lor, iar lovirea acesteia ar avea efecte devastatoare”, a spus el, adăugând că Iranul ar mai avea „câteva fabrici de rachete” despre care SUA „le cunosc pe fiecare”. În același timp, avertismentul Amnesty International: amenințările de a bombarda masiv infrastructura civilă ar constitui probabil crime de război dacă ar fi puse în aplicare. Agnès Callamard a subliniat că atacarea intenționată a infrastructurii civile este crimă de război conform dreptului internațional, iar chiar și atunci când infrastructura civilă ar putea fi considerată țintă militară, atacul ar fi ilegal dacă produce daune disproporționate civililor. Ea a enumerat centralele electrice, sistemele de apă și infrastructura energetică drept elemente indispensabile vieții civile (apă curată, îngrijire medicală, electricitate pentru spitale, lanțuri alimentare, mijloace de subzistență).
Dinspre partea iraniană, președintele Masoud Pezeshkian a declarat, într-o convorbire telefonică cu Vladimir Putin, că Teheranul este pregătit pentru un acord „echilibrat și just”, care să garanteze pace și securitate durabilă în regiune, dar numai dacă SUA respectă cadrul juridic internațional. El a insistat că interesele naționale ale Iranului sunt „linie roșie” și a indicat că obstacolele sunt „standardele duble” ale SUA. Iranul a mai transmis că este deschis cooperării cu vecinii pentru securitatea regională fără implicarea puterilor externe. Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a susținut că delegația Teheranului a venit cu „inițiative de perspectivă” și bunăvoință, însă după peste 21 de ore de discuții intense nu s-a ajuns la rezultat concret, iar SUA ar fi fost „incapabile să câștige încrederea” iranienilor. El a descris abordarea Iranului ca o „diplomație puternică” susținută de forță militară și a spus că orice angajament viitor depinde de acțiuni verificabile ale Washingtonului, nu doar de retorică. Într-un mesaj separat, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a afirmat că Iranul a negociat „cu bună credință” și că părțile au fost la „câțiva centimetri” de un „Memorandum de Înțelegere Islamabad”, dar au intervenit „maximalismul”, schimbarea obiectivelor și blocada: „Nicio lecție învățată. Bunăvoința naște bunăvoință. Vrăjmășia naște vrăjmășie”.
O blocadă navală impusă Iranului este o acțiune militară majoră, pe durată nedeterminată, care poate declanșa represalii și poate pune presiune uriașă pe un armistițiu deja fragil. Scopul declarat de Trump este să forțeze Iranul să înceteze „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz – rută îngustă, dar esențială pentru aproximativ 20% din petrolul mondial. Toate țările ar fi afectate de închiderea strâmtorii, cu excepția celor care își asigură trecerea „în siguranță” de la Teheran. Dacă strategia ar reuși, SUA ar elimina cea mai mare pârghie a Iranului în negocieri și ar redeschide strâmtoarea pentru comerțul global, ceea ce ar putea reduce prețurile petrolului. Dar o blocadă este considerată act de război și cere un angajament pe termen nelimitat, cu un număr semnificativ de nave. Dana Stroul, fost oficial al Pentagonului, a avertizat că misiunea este dificil de executat singur și probabil nesustenabilă pe termen mediu și lung.
Armata SUA nu a oferit încă detalii de bază: câte nave vor aplica blocada, dacă vor fi folosite avioane de luptă, dacă vreun aliat din Golf va contribui. CENTCOM a refuzat solicitările de comentarii. Întrebarea critică rămâne: ar fi SUA pregătite să abordeze, să confiște sau chiar să avarieze/scufunde nave care încearcă să spargă blocada? Ce se întâmplă dacă navele transportă petrol pentru China sau pentru parteneri ai SUA (India, Coreea de Sud)? Și cum ar reacționa Iranul? Amiralul în rezervă Gary Roughead a avertizat că Teheranul ar putea trage asupra navelor din Golf sau ar putea ataca infrastructura statelor din Golf care găzduiesc forțe americane. BBC notează că eșecul negocierilor și creșterea bruscă a prețurilor petrolului reprezintă un nou șoc pentru economia mondială. Analiștii spun că până la două milioane de barili pe zi ar putea fi în pericol dacă perturbarea traficului prin Ormuz continuă. Datele de shipping arată deja reducerea traficului de petroliere la un minim, iar temerile legate de blocadă cresc. Prețurile mai mari la petrol se transmit direct în transport, alimente și bunuri, alimentând inflația și lovind bugetele gospodăriilor. În plus, multe bănci centrale abia începuseră să renunțe la dobânzile ridicate; dacă petrolul rămâne scump, reducerile de dobândă ar putea fi amânate. Europa și mare parte din Asia, dependente de energie importată, ar resimți presiune suplimentară pe creștere, în timp ce exportatorii se tem de scăderea cererii. Piețele reacționează deja prin scăderi ale acțiunilor, creșteri ale petrolului și incertitudine sporită – combinație care ridică riscul de stagnare cu inflație mai mare.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google