A murit Ion Iliescu, primul președinte al României post-decembriste

Fostul președinte Ion Iliescu a murit în acestă după amiază la spitalul SRI Agripa Ionescu unde era internat de mai mult timp după ce a fost diagnosticat cu cancer. Fostul președinte avea 95 de ani. Starea generală se deteriorase, devenind critică, cu instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe, cu afectare respiratorie severă și rezervă ventilatorie semnificativ redusă.

„Starea generală a pacientului (Ion Iliescu – n.r.) s-a deteriorat, la acest moment fiind critică, cu instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe, cu afectare respiratorie severă și rezervă ventilatorie semnificativ redusă”, anunța sâmbătă Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”.

Iliescu beneficiază de terapie intensivă maximală, sub supravegherea echipei medicale multidisciplinare, era anunțul de sâmbătă al Spitalului SRI.

Pe 11 iunie 2025, Ion Iliescu a fost internat în Unitatea de Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu din București, din cauza unor probleme respiratorii. Pe 15 iunie, starea sa a fost raportată ca fiind stabilă, fiind diagnosticat cu cancer pulmonar și supus unei proceduri endobronșice sub anestezie generală în ziua următoare. Până la 18 iunie, starea lui Iliescu s-a înrăutățit, iar în aceeași zi a fost din nou supus unei intervenții endobronșice pentru menținerea permeabilității căilor aeriene superioare. Pe 19 iunie, starea sa a fost raportată ca în ușoară ameliorare.

Ion Iliescu a fost președintele României între 1990 și 1996 și între 2000 și 2004. A fost o personalitate controversată, acuzat că a orchetrat Revoluția din 1989 precum și pentru rolul său în mineriadele care au zguduit România anilor ’90.

În timpul revoluției din decembrie 1989, Iliescu și o parte a disidenților politici au constituit Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de Gen. Stănculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN și , prin urmare, al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscută și de Consiliul Frontului Salvării Naționale care s-a constituit ulterior din membrii FSN și a partidelor noi create.

Un document descoperit în arhiva Ministerului de Afaceri Externe polonez confirmă că, la 23 decembrie 1989, Ion Iliescu și Silviu Brucan au rugat Moscova- prin intermediul ambasadei- să trimită un ajutor militar „pentru că singuri nu se pot descurca”, potrivit formulării din document. Răspunsul URSS a fost că „sunt gata să trimită orice fel de ajutor cu excepția intervenției trupelor”, se precizează în document. Solicitarea de către Iliescu a intervenției militare rusești este confirmată de mărturiile unor personaje-cheie ale Revoluției române. Este vorba de cele ale lui Dumitru Mazilu, fost prim-vicepreședinte al Consiliului FSN, ale generalului Ion Hortopan, fost comandant al Infanteriei și Tancurilor (decedat în 2000), ale viceamiralului (în rezervă) Ștefan Dinu, care în decembrie 1989 era șef al Direcției de Informații a Armatei (DIA) și ale lui Ștefan Gușă Șef al Marelui Stat Major General în decembrie 1989, care s-a opus fățiș și vehement acestei inițiative. Conform declarațiilor lui Hortopan în fața Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din decembrie 1989 , acesta a fost de față când Iliescu a dat acel telefon.

Iliescu a propus o democrație originală cu alegeri la care puteau participa mai multe partide. Iliescu a susținut mai degrabă adoptarea la scară larga a reformelor în stil Perestroika decât eliminarea completă a instituțiilor existente. A avut o legătură puternică cu puterea de la Moscova care a fost dovedită de primirea călduroasă a noului regim de către conducerea URSS, precum și faptul că primul acord internațional post-revoluționar a fost semnat cu URSS.

După revoluție Iliescu a fost membru fondator al Frontului Salvării Naționale (FSN), urmând transformările sale în FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naționale), apoi în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) și în final în Partidul Social Democrat (PSD).Consiliul Frontului Salvării Naționale s-a prezentat poporului ca organizator al primelor alegeri libere, după care urma să se autodizolve. O dată cu dizolvarea acestuia, mare parte din membrii au format FSN, care a candidat în primele alegeri și le-a câștigat cu 70% din voturi.Ca membru fondator, Iliescu a rămas în FSN, organizația trecând prin câteva scindări politice care au dus la formarea FDSN-ului (aripa Iliescu) ulterior schimbându-și denumirea prin diferite fuziuni în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), apoi Partidul Social Democrat (PSD).

Sub presiunea evenimentelor care au condus la mineriade, atitudinea lui politică a virat cu timpul de la un susținător al Perestroikăi, la social-democrație, aliniindu-se spectrului politic occidental de stânga. România, și în special aripa naționalistă, a fost dur criticată pentru faptul că, în comparație cu celelalte state din blocul comunist, a avut tendința de a reține elementele de bază comuniste diferit (uneori exprimate cu trăsături scandaloase — unul dintre sloganele susținătorilor lui Iliescu de la începutul anului 1990 a fost „Nu ne vindem Țara!”)

La alegerile prezidențiale din 20 mai 1990, primele alegeri de după înlăturarea de la putere a PCR, și singurele de până acum cu un singur tur de scrutin, este ales președinte al României, pe durata unui mandat de 2 ani. După instalarea în funcție și victoria FSN în alegerile legislative, l-a numit prim-ministru pe Petre Roman, la început considerat un acolit politic al noului președinte. În urma unor conflicte între grupările formate în interiorul partidului, autoritățile au făcut apel la mineri pentru a veni în București să intimideze protestatarii anti-comuniști și să protesteze împotriva guvernului. Aceste evenimente au degenerat în ceea ce s-a numit Mineriada din septembrie 1991. În urma acesteia, Roman a demisionat din funcția de prim ministru.

Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, la Oltenița, în județul Călărași. Este un politician român cunoscut pentru rolul său pe scena politică din România, în special după Revoluția din 1989. El a fost liderul Frontului Salvării Naționale și a generat primele mari controverse din istoria democratică a României. A fost președinte al României în trei perioade: între 1990-1992, între 1992 și 1996, cu o pauză de un mandat în care a venit la putere Emil Constantinescu, iar apoi Ion Iliescu a revenit între 2000-2004.

Ion Iliescu a fost inginer, absolvind Institutul Politehnic din București. Activitatea sa politică a început în perioada comunistă, când s-a alăturat Partidului Muncitoresc Român (PMR). A fost un apropiat al lui Nicolae Ceaușescu, dar, în anii ’70, a fost marginalizat și trimis în străinătate, ocupând funcția de atașat cultural la ambasada României din Iran. Ulterior, Ion Iliescu a revenit în țară și a locuit o perioadă în Valea Jiului, acolo unde a și înțeles puterea minerilor, cei pe care i-a chemat la București în 1990 și astfel a avut loc prima Mineriadă. A fost un moment extrem de controversat în istoria României, o perioadă marcată de profunde nemulțumiri sociale.

Ion Iliescu a reînceput să joace un rol important în 1989, în contextul Revoluției care a dus la căderea regimului comunist. A fost unul dintre liderii Frontului Salvării Naționale, o organizație care a început să conducă România după Revoluție. În urma unor alegeri în 1990, Iliescu a fost ales președinte al României cu un procent covârșitor.

În seara de 22 decembrie, la Televiziunea Română, Ion Iliescu a transmis comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, noul organism provizoriu al puterii de stat, întemeiat cu scopul declarat al „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”, al restaurării pluralismului politic şi a separării puterilor în stat, organizarea de alegeri libere. Pe 27 decembrie, Iliescu este ales preşedinte al CFSN.

În urma transformării FSN în partid politic (6 februarie 1990), este format un nou organism provizoriu al puterii de stat intitulat Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, în funcţia de preşedinte fiind reales Ion Iliescu. În perioada până la alegeri au fost adoptate importante decrete-legi care să asigure funcţionarea instituţională a României.Deţinând toate pârghiile puterii în stat, Ion Iliescu a obţinut o victorie covârşitoare la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, 85,07% din totalul voturilor valabil exprimate. Campania electorală şi primele momente ale noului mandat au fost puternic marcate de fenomenul Piaţa Universităţii şi de mineriada din 13/15 iunie 1990. Mandatul de preşedinte al României a fost validat la 18 iunie 1990, moment din care, conform legii, nu mai avea dreptul să facă parte dintr-un partid politic. În acest context, în funcţia de lider al FSN a fost ales Petre Roman, prim-ministru al României.