Imagini dezolante, de Paște, la malul mării. Matichescu (PSD): „În loc să sprijine litoralul, ministra Buzoianu îl blochează și îl amendează. A distrus orice formă de organizare” – VIDEO

Turismul românesc de litoral a ajuns, în plină zi de Paște, să ofere o imagine care spune mai mult decât orice raport oficial despre starea administrației: oameni veniți să petreacă, să consume și să lase bani în economia locală, obligați să se retragă în picnicuri improvizate, printre improvizație, dezordine și mizerie. În locul unui spațiu organizat, pregătit pentru un moment de vârf al sezonului, litoralul a arătat pe 12 aprilie 2026 ca un teritoriu abandonat de autorități și lăsat pradă haosului.

Deputata PSD de Constanța, Mirela Matichescu, susține că responsabilitatea pentru această situație nu aparține turiștilor, ci statului român și, mai precis, modului în care Ministerul Mediului, condus de Diana Buzoianu, administrează litoralul. În opinia sa, în loc să construiască un cadru funcțional pentru operatorii economici și pentru pregătirea sezonului estival, ministerul a ales o logică a confruntării, a blocajului și a sancțiunii, cu efecte directe asupra economiei locale și asupra imaginii turismului românesc. Potrivit declarației politice, una dintre cele mai grave probleme este legată de noile licitații pentru plaje, în urma cărora chiriile ar fi crescut chiar și de zece ori. În același timp, deși ne aflăm deja la jumătatea lunii aprilie, câștigătorii nu au fost puși nici acum în posesie, ceea ce face imposibilă pregătirea normală a sezonului. Mai mult, operatorii care încearcă totuși să intervină pentru amenajare și organizare riscă să fie sancționați de Apele Române. În aceste condiții, spune Mirela Matichescu, nu mai poate fi vorba despre administrație, ci despre un veritabil sabotaj birocratic al litoralului românesc.

Efectele acestui blocaj se văd deja fără să mai fie nevoie de explicații suplimentare. Românii care au ales litoralul pentru a petrece Paștele nu au găsit condiții decente, infrastructură pregătită sau servicii organizate. În locul unei oferte turistice coerente, au găsit un spațiu în care statul a reușit să blocheze exact acele activități care ar fi trebuit să genereze venituri, locuri de muncă și mișcare economică. În plus, apropierea sezonului de 1 Mai ridică și mai multe semne de întrebare, pentru că întârzierile administrative și lipsa de predictibilitate riscă să compromită unul dintre cele mai importante momente comerciale pentru litoral, arată Matichescu.

Dincolo de disconfortul imediat al turiștilor, miza reală este însă una economică. În timp ce litoralul românesc rămâne captiv în proceduri, amenzi și blocaje, tot mai mulți turiști aleg variante externe, de la Bulgaria și Grecia până la Turcia, acolo unde găsesc ceea ce statul român nu mai reușește să ofere: organizare, respect pentru operatorii economici și condiții normale pentru petrecerea vacanței. Practic, România nu pierde doar turiști, ci exportă bani, oportunități și locuri de muncă, în timp ce importă, în schimb, consecințele propriei neputințe administrative. Această realitate explică și de ce turismul românesc performează sub potențial, de ce multe afaceri locale funcționează la limită și de ce prețurile din zonele care încă rezistă par, pentru mulți, ridicate. Atunci când statul nu acționează ca partener al mediului economic, ci ca principal obstacol, costurile se transferă inevitabil în întreaga piață. Iar ceea ce se întâmplă astăzi pe litoralul românesc nu mai poate fi redus la o simplă discuție despre incompetență sau întârzieri administrative. Este expresia unui mecanism public care ajunge să submineze direct economia națională, exact într-un sector care ar trebui să fie una dintre resursele evidente de dezvoltare ale României.

Dacă imaginea litoralului din ziua de Paște a arătat ceva limpede, atunci acel lucru este că problema nu este lipsa cererii. Românii există, vin, vor să consume și să petreacă în țară. Problema este că statul, în loc să creeze cadrul minim pentru ca această energie economică să fie valorificată, o blochează, o descurajează și, în final, o alungă peste graniță. Iar acesta este poate cel mai sever verdict care poate fi dat administrației: nu doar că nu dezvoltă, ci ajunge să distrugă exact ceea ce ar trebui să protejeze și să sprijine.