79 de ani de la lansarea primei bombe atomice. Liderii Japoniei cer să se renunțe la armele nucleare

Hiroshima a marcat, marţi, 79 de ani de la bomba atomică lansată asupra sa de SUA cu o ceremonie în cursul căreia primarul Kazumi Matsui a făcut apel la societatea civilă să le ceară liderilor internaţionali să renunţe la armele nucleare, în contextul conflictelor care au loc în prezent în lume, inclusiv cele din Ucraina şi Orientul Mijlociu.

Primarul Hiroshimei a notat în Declaraţia de Pace citită în cadrul ceremoniei anuale organizate în Parcul Memorial al Păcii din oraş că astfel de tragedii globale par să „adâncească neîncrederea şi teama între state, întărind în rândul publicului percepţia că pentru a rezolva probleme internaţionale trebuie să ne bazăm pe forţa militară, ceea ce trebuie să respingem”, informează Agerpres.

„Factorii de decizie politică pot depăşi chiar şi situaţii critice printr-un angajament ferm faţă de dialog”, a subliniat primarul Hiroshimei, amintind că Războiului Rece i s-a pus capăt prin dialogul dintre Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, şi preşedintele american de atunci, Ronald Reagan. „Pentru a elimina suspiciunile şi îndoielile care generează conflicte, societatea civilă trebuie să creeze un cerc al încrederii, prin schimb şi dialog şi consideraţie faţă de ceilalţi”, a conchis oficialul japonez.

Premierul nipon Fumio Kishida, care reprezintă o circumscripţie din Hiroshima, a avertizat la rândul său în discursul susţinut la ceremonie că impulsul în direcţia unei lumi fără arme nucleare este pe cale să se schimbe cu 180 de grade, pentru prima dată după Războiul Rece.

„Este datoria noastră, fiind singura ţară care a trăit experienţa utilizării armelor nucleare în război, să depunem toate eforturile pentru o lume fără arme nucleare”, a insistat premierul japonez.

Participanţii la ceremonie au ţinut un moment de reculegere la ora 08.15, momentul exact când bombardierul american Enola Gay a lansat şi detonat bomba nucleară deasupra oraşului, pe 6 august 1945, omorând aproximativ 140.000 de oameni până la sfârşitul acelui an.

„Singura mare greșeală din viața mea”: Scrisoarea lui Einstein către Roosevelt prin care a început era bombelor atomice

În 2 august 1939, Albert Einstein i-a scris președintelui american Franklin D Roosevelt. Scrisoarea sa descria Proiectul Manhattan și una dintre cele mai importante – și distructive – invenții ale istoriei.

„Lucrările recente în fizica nucleară au făcut probabil ca uraniul să fie transformat într-o nouă și importantă sursă de energie”, se arată într-o scrisoare dactilografiată către președintele SUA Franklin D Roosevelt, semnată de mână de stimatul fizician Albert Einstein. Această energie, continuă el, ar putea fi folosită „pentru construirea unor bombe extrem de puternice”, arată BBC.

Exprimând suspiciunea față de decizia Germaniei de a opri vânzările de uraniu în Cehoslovacia ocupată, scrisoarea a fost impulsul pentru un program de cercetare ultra-secret de 2 miliarde de dolari, „Proiectul Manhattan”: o cursă pentru a învinge Germania în dezvoltarea armelor atomice. Proiectul de trei ani, condus de fizicianul Robert Oppenheimer, a propulsat SUA în era nucleară și a dus la una dintre cele mai importante – și distructive – invenții din istorie: bomba atomică.

În data de 10 septembrie 2024, scrisoarea atent formulată a lui Einstein va fi scoasă la licitație la Christie’s New York și se preconizează că va ajunge să se vândă cu peste 4 milioane de dolari. Au fost redactate două versiuni ale scrisorii: o versiune mai scurtă, fiind scoasă la licitație de Christie’s, și o versiune mai detaliată, livrată la Casa Albă manual, și acum aflată în colecția permanentă a Bibliotecii Franklin D Roosevelt din New York.

Dr. Bryn Willcock, directorul de program al Departamentului de Politică, Filosofie și Relații Internaționale de la Universitatea Swansea și lector și cercetător în istoria americană și nucleară: „Majoritatea relatărilor istorice despre originile bombei încep cu o discuție a scrisorii”, spune el pentru BBC.

„Conținutul scrisorii a fost cheia pentru a obține o acțiune directă din partea președintelui Roosevelt”, spune el, subliniind că „Atomic Heritage Foundation merge până la a descrie scrisoarea… ca fiind „vitală” pentru a-l împinge pe Roosevelt să întreprindă cercetări atomice”.

Filmul premiat Oppenheimer, care se bazează pe povestea Proiectului Manhattan și face referire la scrisoare într-o scenă dintre Oppenheimer și fizicianul Ernest Lawrence, este de așteptat să alimenteze un interes suplimentar pentru licitație.

„Această [scrisoare] este ceva care a făcut parte din cultura populară din 1945 încoace, așa că are deja un loc bine stabilit, dar cred că filmul Oppenheimer a făcut-o acum și mai cunoscută”, spune Klarnet.

Deși ecuația lui Einstein E = mc2 a explicat energia eliberată într-o reacție nucleară și a deschis calea pentru aplicarea ei sinistră, rolul său în forjarea unei bombe atomice este probabil exagerat. Einstein, ale cărui opinii de stânga și moștenirea germană l-au înconjurat de suspiciune, „nu avea autorizația de securitate pentru asta”, spune el. De fapt, pacifistul declarat s-a distanțat de proiect și a insistat întotdeauna că rolul său în eliberarea energiei atomice a fost „destul de indirect”.

Dacă cineva a fost instigatorul, a fost Leo Szilard, un fost elev al lui Einstein. Scrisoarea, cu nota scrisă în creion a lui Szilard „Originalul nu a fost trimis!”, avea să rămână în posesia lui Szilard până la moartea sa în 1964. Atât Einstein, născut în Germania, cât și Szilard, născut în Ungaria, erau evrei care fugiseră în SUA în urma ascensiunii nazismului și care au înțeles, mai bine decât oricine, amenințarea pe care o reprezenta Germania. Fizicianul maghiar-american Szilard a conceput reacția nucleară în lanț în 1933 și a brevetat ideea unui reactor de fisiune nucleară în 1934. Scrisoarea a fost ideea lui Szilard, dar el l-a urmărit apoi pe Einstein pentru a o scrie și a o semna.

Einstein cu o autoritate considerabilă după câștigarea Premiului Nobel în 1921, a devenit „personificarea științei moderne”, spune Klarnet. „El avea o influență pe care nimeni altcineva nu o avea. Se pare că alți oameni au încercat să-l avertizeze pe Roosevelt despre ceea ce se întâmplă în lunile care au precedat asta, dar dintr-o dată, când o scrisoare de la Albert. Einstein spune că ar trebui să faci ceva – asta lasă o impresie.”

La 16 iulie 1945, spectatorii autorizați de securitate și-au protejat ochii cu ochelari de protecție, deoarece un prototip al bombei, cunoscut sub numele de „gadget”, a fost detonat cu succes într-un deșert din New Mexico. Rezultatul a fost întâmpinat atât cu triumf, cât și cu teamă. În această zi, președintele american Harry S Truman a scris în jurnalul său: „Am descoperit cea mai teribilă bombă din istoria lumii”.

Germania, dar nu și Japonia, se predase și se credea că atacarea porturilor japoneze Hiroshima și Nagasaki cu o putere terifiantă și fără precedent ar grăbi sfârșitul războiului.

Deși Szilard a lansat o petiție la o zi după testele cu bombă prin care recomanda ca Japonia să fie invitată să se predea înainte de a lua măsuri atât de drastice, aceasta nu a ajuns la timp la autorități.

În 6 august, o bombă cu numele de cod „Little Boy” a fost aruncată deasupra Hiroshimei. „Fat Man” a fost detonat la Nagasaki pe 9 august. Se estimează că 200.000 de oameni au fost uciși sau răniți, iar mulți alții au murit ani mai târziu din cauza efectelor secundare ale radiațiilor. Până în prezent, acestea sunt singurele cazuri în care armele nucleare au fost folosite direct într-un conflict.

Este greu de spus dacă Proiectul Manhattan ar fi existat fără scrisoarea lui Einstein. Willcock observă că Marea Britanie deja „încerca din greu să convingă America să susțină cercetările” și descrie Raportul MAUD (1941), condus de britanici, un studiu al fezabilității armelor nucleare, drept „esențial pentru a impulsiona dezvoltarea cercetării americane”.

Cu toate acestea, scrisoarea lui Einstein nu poate decât să fi accelerat procesul. Fără ea, ar fi putut exista o întârziere care, spune Willcock, „ar fi însemnat, desigur, că bomba nu ar fi fost gata de utilizare până în vara lui 1945”.

Einstein, la rândul său, a regretat amarnic violența și haosul pe care le declanșase scrisoarea sa din 1939. În 1946, el a co-fondat Comitetul de urgență al oamenilor de știință atomici pentru a face publice pericolele războiului nuclear și pentru a propune o cale către pacea mondială. Într-un articol pentru Newsweek Magazine din 1947, intitulat Einstein, The Man Who Started It All, el afirma: „Dacă aș fi știut că germanii nu vor reuși să dezvolte o bombă atomică, nu aș fi făcut nimic”. Astăzi, în ciuda cunoștințelor tehnologice, Germania încă nu deține arme nucleare.

Einstein și-a fi dedicat restul vieții campaniilor pentru dezarmarea nucleară. Vorbind cu chimistul laureat al Premiului Nobel Linus Pauling în 1954, el a descris scrisoarea către Roosevelt drept „Cea mai mare greșeală din viața mea”.

Bomba atomică a modificat radical peisajul războiului și a declanșat o cursă a înarmărilor Est-Vest care continuă să modeleze relațiile internaționale. Cu nouă națiuni acum în posesia armelor nucleare, mare parte din pericolul pe care îl simțim poate fi rezultatul acelei scrisori. „Este încă o problemă foarte relevantă astăzi. Este o umbră care planează asupra umanității”, spune Klarnet. „Această scrisoare ne amintește cum s-a născut lumea noastră modernă și e o reamintire clară a modului în care am ajuns aici.”

În iulie 1955, numele care a semnat scrisoarea fundamentală din 1939 către Roosevelt va apărea postum în titlul Manifestului Russell-Einstein, o rezoluție formulată emoționant împotriva războiului nuclear, inițiată de filozoful Bertrand Russell și susținută de Einstein cu doar o săptămână înainte de moartea sa: „Facem apel, ca ființe umane, la ființe umane”, se arată în text. „Amintiți-vă de umanitatea voastră și uitați de restul. Dacă faceți acest lucru, calea este deschisă către un nou paradis; dacă nu puteți, există în fața voastră riscul morții universale.”