1896 – În Constanța se introduc primele… telefoane

În anul 1896 se introduc primele telefoane la Constanţa, în număr de 10 posturi, ce uneau instituţiile, autorităţile cele mai importante. Aparatele telefonice se aduceau de la o fabrică din Viena (Deckert & Honolca), iar montarea liniilor telefonice, legarea aparatelor, s-a făcut cu ajutorul unui salariat al Prefecturii Constanţa, N. Sellim, care fiind mecanic-electrician, s-a oferit să realizeze lucrarea pentru suma de 100 de lei. Ca de atâtea ori în astfel de cazuri, suma solicitată anterior de executant, pe baza unui deviz estimativ, suma aprobată de consiliul local dar şi de minister, este depăşită cu jumătate, astfel că se ajunge la un schimb de scrisori, noi şedinţe de consiliu, acte justificative şi chiar poliţe protestate prin portărel. În apărarea executantului lucrării sare prefectul judeţului, care suportă o parte din diferenţă; în scrisoarea către primar el expune argumentele ce justificau preţul mărit; se afirma că în oferta prezentată, „s-au prevăzut aparate mai ieftine într-adevăr, însă de o soliditate şi calitate inferioară şi de un sistem care nu este ultimul cuvânt al ştiinţei, în această ramură, că a înlocuit aceste aparate cu unele de sistemul cel mai perfecţionat, solid şi practic, însă de un preţ mai ridicat…”.

În anul 1924 un articol din presa locală critica funcţionarea serviciului de telefonie: „În ce priveşte serviciul telefonic, să ne ocupăm de convorbirile locale şi apoi de cele din restul ţării. La Constanţa un abonat ca să obţină legătura cu alt abonat, trebuie să sune câte o jumătate oră până să-i răspundă oficiul central. La aceasta se mai adaugă repetatele defectări ale telefoanelor, din cauza proastei lor calităţi şi ruperea firelor telefonice, mediocru instalate. Cu săptămânile sunt defecte liniile telefonice cu judeţul şi cu celelalte centre din Dobrogea – cum e cazul cu Techirghiolul de exemplu, cu care aproape niciodată nu se poate vorbi. Ca să poată cineva obţine legătura telefonică cu Bucureşti, e nevoit să aştepte zile întregi. Şi e natural să fie aşa dat fiind că pe un singur fir se dau câte 500 convorbiri pe zi. Cu toate stăruinţele depuse, direcţiunea poştelor încă nu s-a gândit să înfiinţeze al doilea fir telefonic cu Capitala. Ce e mai scandalos încă, e, că numita direcţiune a luat acum câteva zile dispoziţiunea ca, convorbirile oficiale să fie acordate cu preferinţă, astfel că zile întregi singurul fir telefonic e ocupat de autorităţi. Aici e locul să arătăm că şi ziarele suferă de acest nejuns”.

Aşa că ziaristul nostru caracteriza serviciul local de telefonie, „o halima”.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *