ZIUA MARINEI 2021 Forțele Navale: Eveniment medalistic în Portul militar Constanța, în cinstea Fregatei Reginei Maria

Forțele Navale Române lansează medalia aniversară „Ziua Marinei – Fregata Regina Maria”, realizată de Regia Autonomă Monetăria Statului, în cadrul evenimentului „Ziua Porților Deschise”, care va avea loc sâmbătă, 14 august, în portul militar Constanța. Ediția limitată a seriei medalistice conține 350 de exemplare, din care 250 din argint 925‰ (cu diametrul de 60 mm și greutatea de 167 grame) și 100 din cupru (cu diametrul de 60 mm). Medalia are gravat pe o fațetă chipul Reginei Maria, iar pe cealaltă fațetă sunt ilustrate distrugătorul și fregata care au fost botezate cu numele reginei care a îngrijit sute de militari răniți pe frontul din Primul Război Mondial. Medalia va putea fi admirată și cumpărată de la reprezentanții Monetăriei Statului, care se vor afla în portul militar Constanța sâmbătă, 14 august, orele 09.00-17.00.

Medalia Regina Maria

Casa Regală a României a avut mereu o relație strânsă cu Marina, contribuind decisiv la dezvoltarea ei. După ce, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Coroana a sprijinit proiecte precum construcția podului de la Cernavodă și a Portului Constanța, atenția ei a fost atrasă și de crearea unui turism adevărat la Marea Neagră. Unul dintre simbolurile prezenței Casei Regale la malul mării a fost vila regală din port, amenajată de Regele Carol I și locul unde Regina Elisabeta a scris unele lucrări. În timpul domniei Regelui Ferdinand I, vila a fost modernizată și preluată de către Regina Maria, care i-a dat și denumirea de „Cuibul Reginei”, în timp ce orașul și stațiunea Mamaia au cunoscut o epocă de dezvoltare deosebită. Ca semn al recunoașterii rolului determinant al familiei regale în evoluția litoralului, Administraţia Constanţei a donat Casei Regale aproape 35 de mii de metri pătraţi în Mamaia, iar Regina Maria a ridicat pe acel loc „perla Coroanei de la Marea Neagră”, vila regală de la Mamaia.

După realizarea Statului Național Unitar Român, la 1 decembrie 1918, în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, au fost elaborate noi programe de dotări navale, în condițiile în care potențialul de apărare a independenței și suveranității naționale, a graniței maritime, erau destul de scăzute. Posibilitățile economice ale României nu au permis realizarea unui parc de nave militare conform acestor programe. Totuși, în anul 1926, s-au comandat, în Italia, două contratorpiloare. Guvernul Român a pus la dispoziția Ministerului de Război un credit de un miliard de lei, pentru a se comanda în Italia materiale de război. Ministrul, după ce a luat avizul Marelui Stat Major și al Inspectoratului General al Marinei, a decis ca întregul credit să fie dat Marinei Regale Române, pentru a se construi două contratorpiloare, un submarin și o navă-bază. Prin rezoluția prim-ministrului, pusă pe referatul Inspectoratului General al Marinei nr. 345 din 5.10.1926, aprobându-se comanda construcțiilor mai sus menționate, s-a procedat la întocmirea contractului cu Casa Pattison din Neapole, Italia. Acesta a fost semnat la 13 noiembrie 1926, în baza jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 3393 din 10.11.1926, prin care se acorda pentru toate aceste construcții un credit de 880 milioane lei, din care suma de 423 milioane lei pentru cele două contratorpiloare. Comitetul Consultativ al Marinei, într-una din ședințele sale, a discutat proiectele navelor respective, caracteristicile armamentului și posibilitățile de folosire în luptă. Drept urmare, a fost trimisă la Neapole o comisie de supraveghere a construcției navelor, formată din ofițeri și maiștri, printre care s-a aflat și locotenent-comandorul Alexandru Știubei și ofițerul mecanic clasa III-a Ștefan Botel.

Construcția navelor a început în anul 1927 și a fost terminată în anul 1930, când, la 7 septembrie, au sosit în țară. Acestea au fost întâmpinate, în larg, de distrugătoarele „Mărăști” și „Mărășești”, la bordul cărora se ambarcase comandantul marinei viceamiralul Vasile Școdrea, comandantul Diviziei de Mare, contraamiralul Pantazzi. și ofițeri de marină cu familiile. La ora 13, după salutul pământului patriei, navele au intrat în portul Constanța. Conform Ordinului de zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, navele au intrat în serviciul României în ziua de 7 septembrie 1930, înscriindu-se în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare. La 27 mai 1931, în portul Constanța, au avut loc festivitățile prilejuite de botezul distrugătoarelor „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” și de decorarea bricului „Mircea” cu „Semnul onorific pentru 40 de ani de serviciu”, la care au participat Regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga, președintele Consiliului de Miniștri, generalul Ștefănescu-Amza, ministrul armatei, și Dimitrie Ghica, ministrul de externe. În alocuțiunea sa, Regele Carol al II-lea a spus în încheiere: „Încredințez aceste două nave marinarilor mei pentru a veghea și păzi hotarele maritime ale țării, brăzdând mările, pentru a purta pavilionul românesc în țările cele mai îndepărtate”.

La data intrării în serviciu, distrugătoarele „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” erau cele mai moderne nave de luptă din Marea Neagră. Caracteristrici: deplasament 1540 t (2000 t în plină încărcătură); dimensiuni 101x9x3,5 m; turbine Parsons de 45.000 CP; viteză 37 Nd. Artilerie: V/120 mm tragere centralizată, I/76 mm AA, II/37 mm AA, mitr. II/13,2 mm; 6 TLT/533 mm, posibilitatea de ambarcare a 40 de mine marine pe punte. Încadrate în Divizia de Mare, cele patru distrugătoare au fost constituite în două grupuri: Grupul distrugătoarelor tip „M” și Grupul distrugătoarelor tip „R”. Tot în anul 1931, prin Decretul nr. 1914 din 6 iunie 1931, navele de luptă ale Marinei Militare au adăugat înaintea numelui titulatura N.M.S. (Nava Majestății Sale).

În iulie 1931 distrugătoarelor „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” li s-au montat busole giroscopice, perfecționându-se, astfel, mijloacele de navigație ale acestui tip de nave. În anii 1932–1933, cele două grupuri de distrugătoare, constituite în Escadra de distrugătoare, comandată de Comandorul Gheorghe Koslinski, au executat antrenamente de luptă, în vederea instruirii echipajelor, printre care: urmărirea submarinelor inamice, lansări de bombe antisubmarine, lansări de mine și trageri de artilerie, lansări de torpile, ședințe de tragere pe timp de noapte.

La începutul anului 1935, distrugătoarele și alte tipuri de nave au fost dotate cu tunuri de 37 mm A.A., ceea ce a dus la dezvoltarea pregătirii artileristice a echipajelor distrugătoarelor. În martie 1935, distrugătorul „Regele Ferdinand” a executat, pentru prima oară în marină, o tragere A.A. cu tunul de 76 mm, asupra unei manșe remorcate de un avion la înălțimea de 1500 – 2000 m și la o distanță de tir de aproximativ 4000 m.

În luna aprilie 1937 distrugătorul „Regina Maria” a plecat într-un lung marș în Anglia, la Portsmouth, prilejuit de festivitățile nautice care au avut loc cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea al Marii Britanii. Comandantul marșului a fost contraamiralul Victor Schmidt. După plecarea din Constanța, nava a făcut escale în Malta, Lisabona și Le Havre, ajungând, la 12 mai 1937, în portul Portsmouth, unde participat la parada navală a încoronării, alături de alte 17 nave străine și 145 nave engleze. La înapoiere, distrugătorul „Regina Maria” a făcut escale la Lisabona, Gibraltar, Alger și Malta, ajungând la 15 iunie în Constanța, după ce parcursese 6 500 de mile marine. În anul următor, distrugătorul „Regina Maria” a primit misiunea de a reprezenta țara la serbările care au avul loc cu prilejul căsătoriei prințului moștenitor al Greciei, avându-l la bord pe Marele Voievod Mihai, moștenitorul tronului României. Distrugătorul, comandat de căpitan-comandorul Alexandru Stoianovici, a părăsit portul Constanța în ziua de 4 ianuarie, ora 20. În timpul nopții, vântul de nord-est s-a amplificat, ajungând la forța de 8-9 și amenințând cu răsturnarea navei. Valurile puternice au rupt gruile de oțel, bastoanele de la balustrade au fost smulse, bărcile au fost scoase din legături și au fost sparte și aruncate în mare, chesoanele tunurilor au fost dezrădăcinate. În dimineața zilei de 5 ianuarie 1938, încercând să intre la adăpost, la Caliacra, nava a fost pe punctul de a fi răsturnată, ca urmare a valurilor care veneau dintr-un bord. Legătura cu uscatul a fost întreruptă, din cauza ruperii antenei stației radio. Drept urmare, a fost trimisă nava S.M.R. „Dacia”, pentru a-i da asistență și a transmite știri privind situația distrugătorului. În ziua de 6 ianuarie, distrugătorul „Regina Maria” s-a întors la Constanța, intrând în port, grav avariat de furtună.

În anul 1939, în urma modernizării Șantierului Naval Galați, toate cele patru distrugătoare au intrat în reparații generale, la fel ca și alte nave din dotarea Marinei Regale Române. În ajunul celui de Al Doilea Război Mondial aproape întreaga muniție necesară artileriei se fabrica în țară, iar cele patru distrugătoare au fost dotate cu tunuri A.A. de 37 mm, tip SKC german model 1936, care au întărit forța de foc a acestor nave în condițiile în care misiunile pe timp de război s-au amplificat. Din luna mai 1941, distrugătoarele au început să părăsească Șantierul Naval Galați, în urma urgentării lucrărilor de reparații și a noilor dotări. La 20 mai 1941, distrugătorul „Regina Maria” a plecat spre Constanța pentru completarea lucrărilor.

La intrarea României în cel de Al Doilea Război Mondial, se aflau în stare operațională numai distugătoarele „Regina Maria” și „Mărăști”. Aceste nave au participat, în ziua de 26 iunie 1941, împreună cu alte forțe ale Marinei Regale Române, printre care puitorul de mine „Murgescu” și canoniera „Stihi”, la lupta navală din zona Tuzla, împotriva a două nave militare sovietice, crucișătoarele „Moscova” și „Harkov”, care aveau un deplasament de 5900 t fiecare. Focul artileriei distrugătoarelor românești, precum și cel al bateriei germane „Tirpitz” „au obligat navele sovietice să schimbe de drum și să ajungă în situația de a sări pe minele noastre”, după cum relata presa vremii. Drept urmare, crucișătorul „Moscova” s-a scufundat, iar „Harkov” s-a retras avariat. Misiunile Escadrilei de Distrugătoare, în timpul războiului, au constat în siguranța transporturilor de trupe și de materiale, în protecția navelor care executau minări în zonele de litoral ale țării noastre și în zone ale teatrului de operațiuni din nordul Mării Negre. În campaniile din anii 1941-1944, datorită capacității lor superioare de luptă, distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” au fost întrebuințate, cu precădere, în misiuni de apărare a litoralului, escortarea convoaielor petroliere pe drumul Bosforului, la Odessa (1941-1943), Crimeea (1943-1944); precum şi la „Operațiunea 60.000”, cea mai importantă operaţie aero-navală din Marea Neagră, desfășurată pentru retragerea trupelor germano-române din Crimeea ocupată de sovietici. După 5 septembrie 1944, toate navele Marinei Regale Române, inclusiv distrugătoarele „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, au fost capturate de către sovietici. Acestea au fost înapoiate României în anul 1951, rămânând în serviciu timp de încă un deceniu.

Fregata Tip 22 „Regina Maria” (F 222)

Fosta fregată britanică HMS „London”. Fregată de tip 22, generația a II-a. Operaţiunile de construcţie a navei au demarat la 23 februarie1982. A fost lansată la apă la 27 octombrie 1984. Operaţiunea de comisionare a avut loc în 1987, iar nava a primit numele „Bloodhound” şi numărul de bordaj F95. La solicitarea primarului capitalei britanice, în amintirea distrugătorului clasa County, nava a preluat numele de HMS „London”, același nume cu orașul Londra, tradiţie foarte populară în Marina Regală Britanică. În anul 1988, nava a fost dislocată în Marea Baltică, având misiunea de a testa echipamentul de detectare submarină pe navele ruseşti. În anul 1991, a fost dislocată ca navă comandant în forţa Royal Navy din Golful Persic, iar în anul 1993 a participat activ la Războiul din Golf. În anul 1995, a participat la războiul din Bosnia. În noiembrie 1998, a desfăşurat exerciţii în Marea Neagră cu nave militare ale României şi ale Ucrainei, iar în perioada 21-24 noiembrie a vizitat portul Constanţa. A ieşit din serviciul Royal Navy în anul 1999. În perioada în care a fost în serviciu, HMS „London” a parcurs peste 300.000 Mm, a fost dislocată în climate de la arctic la tropical şi a navigat o durată care depăşeşte 35.000 de ore, ceea ce înseamnă o rată de utilizare mai mare de 25% din ani. În anul 2004, a început parcurgerea unui program de regenerare a fregatei, program care a asigurat parametrii iniţiali ai tehnicii de la bord şi prin care au fost montate sisteme noi de tehnică şi armamente.

La data de 01 august 2004, a intrat în vigoare statul de organizare al fregatei „Regina Maria”, nava cu numărul de bordaj F 222. În aceeași lună, cadrele militare din echipajul fregatei au început, în țară, pregătirea centralizată, iar la data de 30 martie 2005 întregul echipaj a fost dislocat în Baza Navală Nelson din Portsmouth, Marea Britanie, pentru pregătirea de luare în primire a navei. La data 16 aprilie 2005, a fost semnat acordul de recepție a fregatei „Regina Maria” de către Comisia de Acceptanță, iar la data de 21 aprilie 2005 a avut loc ceremonialul de înmânare a pavilionului navei şi de intrare a acesteia în serviciul Forțelor Navale Române. La data de 14 iulie 2005 fregata a părăsit Baza Navală Nelson, Portsmouth, începând marșul către tară, unde a ajuns la 25 iulie 2005. În prezența președintelui României, a avut loc ceremonialul de primire a fregatei „Regina Maria” în portul Constanța, nava intrând în subordinea Comandamentului Operațional Naval.

Nava a participat la numeroase exerciții, operații și misiuni naționale și internaționale, dintre care menționăm: Operația NATO „Active Endeavour” (2006, 2009, 2011, 2013); NIRIIS (2007); „Breeze” (2014, 2016, 2020); „Sea Breeze” (2016, 2020); Operația NATO „Sea Guardian” (2020, 2021); grupări navale permanente ale NATO SNMG 2 (2016, 2020, 2021). La data de 3 august 2009, au avut loc primele apuntări, pe timp de noapte, cu elicopterul IAR 330 Puma NAVAL, pe fregata „Regina Maria”, iar în luna octombrie 2009 aceasta a devenit prima navă militară a României care a luat comanda unei grupări navale NATO. Fregata „Regina Maria” este capabilă să execute lupta în toate cele trei medii: la suprafață, aerian şi sub apă. Principalele misiuni pe care le poate îndeplini sunt: navă de comandă a unei grupări navale, participarea la operațiuni comune sau colective, supravegherea situației navale şi controlul traficului maritim în marea teritorială, zona contiguă şi în zona economică exclusivă, protecția căilor de transport şi de comunicații maritime, sprijinirea forțelor specializate în combaterea poluării apelor maritime, contrabandei şi transporturilor ilicite de armament şi droguri, participarea la acțiuni naționale şi internaționale de căutare şi salvare pe mare sau ajutor umanitar, instruirea navală pe mare.

Prin Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei cu nr. A 3471 din 15 iulie 2010, fregata „Regina Maria” este recunoscută ca fiind continuatoare a tradițiilor distrugătorului „Regina Maria”, intrat în serviciu la data de 7 septembrie 1930 (ziua navei).

Caracteristici: deplasament -4.900 tdw, lungime -148,2 m, lățime -14.75 m, viteză maximă -30 Nd, pescaj maxim -6,4 m, număr punţi -8, autonomie -4500 Mm, echipaj: 205 (ofiţeri: 18, maiştri militari: 77, militari angajaţi pe bază de contract: 110); armament: tun super-rapid 76 mm Oto Melara, instalaţii lansare torpile, sistem de comandă asistat de calculator, instalaţii de bruiaj pasiv, sisteme de lupta electronică, 9 sisteme radar, sistem de propulsie, 4 turbine Rolls-Royce, elice cu pas variabil, 4 Diesel generatoare a câte l MW la 450 V/60Hz/3faze.

PE ACELAȘI SUBIECT:

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *