Nu prea s-a vorbit în România despre existența acestui privilegiu discret, dar extrem de util pentru cine trebuie: cardul de protocol. Nu oricine poate beneficia de o asemenea minune administrativă. Nu, nu omul care muncește, nu antreprenorul care își plătește taxele, nu pensionarul care își numără pastilele și nici salariatul care își calculează până la ultimul leu supraviețuirea de la o lună la alta. Beneficiar al unui astfel de card poți fi doar dacă ești un șmecher de instituție, un om care gravitează în jurul puterii, al protocolului, al privilegiului și al banului public tratat ca extensie firească a propriului buzunar.
Desigur, valoarea acestor carduri diferă în funcție de anvergura instituției. Unele au câteva mii de lei. Altele, după cum aflăm, merg până la cheltuieli nelimitate. Da, ați citit bine: nelimitate. Adică exact acel cuvânt care nu există niciodată când vine vorba despre cetățeanul de rând, dar apare miraculos atunci când trebuie hrănit confortul birocratic al celor care ne țin lecții despre responsabilitate, sacrificiu și echilibru bugetar. Aici vorbim, desigur, despre Palatul Victoria și Cotroceni. Cele două instituții care ne-au salvat de ruși, ne țin ancorați în civilizație și veghează neobosit la stabilitatea țării. Tot ele sunt și cele care reglează deficitul bugetar făcut, în bună măsură, tot de ele, dar întotdeauna cu buzunarul nostru. De altfel, de principiu, sunt acei oameni care ne spun constant că trebuie să sărăcim, pentru binele nostru, ca să nu vină rușii.
Așadar, pentru că ne-au salvat de invazia Rusiei, și-au păstrat și beneficiile cardului de protocol. De principiu, cardul de protocol te salvează de sărăcie. Dacă l-ai scos din buzunar, sărăcia se sperie și fuge. Nu mai îndrăznește să se apropie. Nu ca în cazul celorlalți proști, al muritorilor de rând, care citesc aceste rânduri și care trebuie să se descurce singuri cu facturi, scumpiri, taxe, rate și o economie făcută zob. Mai mult decât atât, dacă scoți cardul de protocol din buzunar, se sperie și rușii. Probabil se retrag strategic, impresionați de forța devastatoare a privilegiului bugetar. Cine are protocol, are și securitate națională, cine are limită nelimitată, are și patriotism de serviciu.
În realitate, ceea ce discutăm aici este încă un monument al nesimțirii oficializate. Dar nici nu mai miră pe nimeni. Măsurile înfiorătoare de austeritate, aplicate cu cinism și prezentate drept medicament inevitabil, nu au dus nicăieri. Și nici nu aveau cum. Pentru orice om cu mințile la el, lucrurile sunt simple: niciodată în istoria omenirii, în nicio țară, austeritatea nu a redresat o economie aflată în cădere. Nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi un adevăr atât de elementar. Tai din consum, lovești în producție, sufoci firmele, distrugi clasa de mijloc, împingi populația în frică și blocaj, iar la final te miri că economia nu mai respiră. Datoriile publice sunt tot mari. Dobânzile la împrumuturi sunt tot mari. Mijloacele de producție bazate pe combustibil tradițional au fost închise cu o veselie sinucigașă, iar acum stăm în pantaloni scurți în fața crizei energetice. Gazele le-am dat aproape pe gratis, ca să aibă alții grijă de ele atunci când au nevoie. Și peste toate acestea s-au adunat, într-un singur an, suficiente catastrofe cât să lase din țara asta o carcasă administrată propagandistic. Nicio categorie profesională nu a scăpat de forța toporului în cap. Perspectiva falimentului planează deasupra aproape oricărei societăți comerciale. Sectoare întregi sunt în pragul prăbușirii. Horeca, industria agroalimentară, transporturile, producția, comerțul — totul scârțâie, totul e împins spre marginea prăpastiei. Trebuie să fii cu adevărat rupt de realitate ca să îți imaginezi că dintr-o asemenea groapă te ridici doar pentru că, la un moment dat, te va ajuta Iisus la Înviere. Când ești căzut în hău, nu te ridici cu sloganuri, cu conferințe de presă și cu predici despre responsabilitate fiscală rostite de oameni care au la dispoziție carduri fără limită.
Așa că, în logica vremurilor pe care le trăim, singurul sfat sincer pe care vi-l pot da este acesta: faceți-vă rost de carduri de protocol! Doar așa scăpați și de sărăcie și de ruși.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google