Spread the love

Au trecut 30 de ani de la cea mai profundă transformare social-politică din istoria recentă a României. Căderea comunismului s-a produs în țara noastră, în decembrie 1989, cu vărsare de sânge, singura țară în care acest sistem politic a fost dărâmat prin violență.

CITEȘTE ȘI:

Proaspăt preales ca secretar general al PCR, cu doar o lună înainte de începerea Revoluției la Timișoara, Nicolae Ceaușescu a refuzat să lase puterea sau să accepte schimbările pe care țările din jurul României le îmbrățișaseră deja. Închisă în stalinism de tip național, România a trecut la democrație prin forța armată – civili, gărzi patriotice, jandarmi, militari și intens mediatizații securiști, toți aceștia au schimbat iremediabil realitatea politică a României. Armata și Ministerul de Interne au întors armele, iar din acel moment a mai avut loc o simplă formalitate: arestarea, judecarea și execuția soților Ceaușescu.

Și la Constanța se spune că a fost… Revoluție. Cu intensitate mult redusă față de alte orașe mari din țară, Revoluția de la Constanța a fost importantă din perspectivă militară, nu socială. Marina militară s-a aflat sub asediul zvonurilor potrivit cărora urmează un atac iminent străin, navele au fost scoase în larg, iar elicopterele au zburat într-o veselie, încercând să caute elicoptere dușmane. Radarele au luat-o razna și, inerent, militarii, care, la fel ca în alte orașe, s-au împușcat între ei…

Aceste momente dramatice au fost evocate miercuri, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, unde directorul instituției, Sorin Marcel Colesniuc și muzeograful dr. Lavinia Dumitrașcu au fost gazdele evenimentului care celebrează și, în același timp, comemorează Revoluția din 1989:

Alături de Colesniuc și Dumitrașcu au participat persoane implicate activ în acele zile, precum juristul dr. Mihai Gheorghe – participant civil, col. (r) Remus Macovei, generalul Dumitru Toma și comandor (r) Ovidiu Mihalache, aceștia fiind prezentanți de dr. Lavinia Dumitrașcu:

La eveniment au asistat elevii de la școala gimnazială nr. 30, colegiul național pedagogic Constantin Brătescu și liceul teoretic George Călinescu. De asemenea, cu acest prilej, au fost expuse și tablouri dedicate Revoluției, semnate de dr. Toma Medeleanu – 97 de ani!

Potrivit lui Mihai Gheorghe, care a povestit despre Revoluția de la Constanța, în atmosfera momentului, în ciuda entuziasmului, nimeni nu s-a gândit inițial că va cădea tot sistemul, revolta fiind inițiată pentru un sistem mai bun, nicidecum democratic, capitalist:

Începută la Timișoara, răfuiala locală cu autoritățile s-a transformat în doar câteva zile în Revoluție națională. Începând din 17 decembrie 1989, s-au constituit patrule formate dintr-un ofiţer şi patru militari în termen având asupra lor muniţia aferentă de război și, în intervalul 18-22 decembrie 1989, militarii MApN au executat zilnic antrenamente. Autoritățile se așteptau la război intern și se pregăteau în consecință. Pe lângă pregătirile MApN și MAI, presa ținea sus steagul împotriva agenturilor, așa cum scria oficiosul Comitetului Județean al PCR Constanța, „Dobrogea Nouă”, care insista pe „hotărârile ferme pentru apărarea integrităţii, suveranităţii şi independenţei patriei, a cuceririlor întregului popor” și insera necesitatea „ripostei ferme oricăror încercări de a atenta la valorile socialismului, la integritatea, independenţa şi suveranitatea României”.

În Revoluția de la Constanța au murit 29 de oameni și 88 au fost răniți. La fel ca restul țării, Constanța a căzut în capcana diversiunii teroriste de la Televiziunea Română, unde printre maeștrii de ceremonii se afla amiralul Emil-Cico Dumitrescu, alarmist care a declanșat un haos de nedescris în orașul de la malul mării. Armata a fost bulversată total, Marina Militară a scos navele în larg, iar unitățile terestre nu colaborau, aspect care a dus la confuzii în care militarii s-au împușcat între ei sau s-a tras inutil împotriva unor civili nevinovați.

Pe 22 decembrie 1989, platoul din fața Instituției Prefectului de astăzi s-a umplut de constănțeni puși pe fapte mari: au spart geamuri, prim-secretarul Mihai Marina cât pe-aci să fie aruncat de la balcon, s-au furat până și hainele din cuiere, iar după acest haos la Constanţa s-au format mai multe organe provizorii de conducere decât oriunde altundeva în ţară: unul la Miliţia Municipală, unul la Securitate, unul la Muzeul Marinei şi două la „Casa Albă”. Până la urmă, după ce constănțenii au înțeles că strigă degeaba în avântul revoluționar „Hai Farul!” și că sunt conduși de un țigan lăutar, Lazăr Cercel, s-a apelat tot la trecut: fostul primar al municipiului, Gheorghe Marinică, a fost chemat să facă ordine.

Primii morți au apărut la Constanța pe 23 decembrie – 6 morți și 15 răniți, în ziua precedentă fiind 6 răniți. Cei mai mulți morți – 11 și 4 răniți, au fost pe 24 decembrie. Violențele au continuat și de Anul Nou, pe 31 decembrie fiind un mort și 3 răniți, iar pe 1 ianuarie 1990 fiind 3 morți și 2 răniți. Ultimul mort la Constanța a fost pe 6 ianuarie, tot atunci și un rănit.

Decesul și rănirea victimelor s-au produs în 100 de cazuri pe timpul nopții și 18 cazuri pe timpul zilei.

29 de morți și 81 de răniți s-au înregistrat în tabăra structurilor de forță, din care un mort și 2 răniți la MAI, ceilalți la MApN. De asemenea, a murit și un luptător al Gărzilor Patriotice.

Constanța mai deține un record: peste 1.000 de revoluţionari cu certificat, mai mulţi decât în oraşe precum Timişoara sau Cluj-Napoca, unde oamenii chiar s-au luptat cu forţele de represiune.

La mulți ani după ce s-au epuizat certificatele de revoluționar, constănțenii au stabilit că trebuie să fie martiri. Astfel, Constanța este considerat astăzi oraș martir, așa cum ne informează plăcuțele de la intrarea în urbe.

CITEȘTE ȘI:

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *