În Grecia antică, pederastia nu era o deviație socială, ci o instituție bine structurată cu rol educațional și moral. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., clasele superioare grecești au instituit un sistem de pederastie ca formă de învățământ superior, prin care un bărbat adult (erastes) lua sub protecția și îndrumarea sa un adolescent (eromenos), în vârstă de 20 de ani sau mai puțin, cu responsabilitatea de a-l supraveghea de la adolescență până la maturitate și de a acționa ca un fel de tutor moral.
Sexul nu era obligatoriu în această relație, dar era permis în anumite condiții strict definite. Bărbatul în vârstă era iubitorul/partenerul activ (erastes), iar adolescentul era cel iubit (eromenos). Sexul anal era complet interzis și aducea rușine oricărui băiat care îl accepta. Putea avea cele mai grave consecințe, așa cum a dovedit soarta lui Periander. Faimosul tiran al Corrintului din secolul al VII-lea î.Hr. și-a tachinat cu nesăbuință eromenos-ul în prezența altora întrebând-l: „Încă nu ești însărcinat?” Băiatul a fost atât de jignit, încât l-a ucis pe Periander.
O tehnică răspândită și acceptabilă pentru atingerea orgasmului era sexul între coapse: ambii parteneri stăteau în picioare, iar erastes-ul își introducea penisul erect între coapsele eromenos-ului și îl freca cu o mișcare de du-te-vino. Tânărul nu trebuia să se bucure de atenția iubitului ori să dea semne de excitare; mai degrabă făcea un dar dezinteresat cuiva pe care îl admira. Relațiile pederastice au fost adoptate din motive culturale și au evoluat adeseori într-o prietenție care ținea pe viață și, la fel ca într-o căsnicie, erau familiile putea crea legături și alianțe. Desigur, exista o proporție de homosexuali în întreaga populație și dovezi ale activităților sexuale intense, care pare să fi avut o putință legătură cu ideologia erastes/eromenos.
Sistemul pederastic grec nu era limitat doar la metropolele grecești. Coloniile grecești din Dobrogea – Callatis, Tomis și Histria – au adoptat și ele aceste practici sociale și educaționale. Aceste orașe portuare, înființate de greci pentru a facilita comerțul și colonizarea, au reproduit structurile sociale și instituțiile metropolei, inclusiv sistemul de educație prin pederastie. În Callatis (astazi Mangalia), Tomis (Constanța) și Histria (Istria), bărbații greci de rang superior au menținut relații pederastice cu adolescenții locali și cu fiii coloniștilor greci, perpetuând sistemul erastes-eromenos. Aceste practici nu erau considerate devianțe, ci parte integrantă a educației și formării morale a tinerilor greci din colonie. Instituția servea scopului de a menține coeziunea socială și de a transmite valorile culturale grecești noilor generații în aceste teritorii periferice. Dovezile arheologice și textuale sugerează că pederastia era o practică normalizată și în aceste colonie, reflectând modul în care Grecia antică și-a exportat nu doar comerțul și religia, dar și structurile sociale și educaționale în teritoriile pe care le-a colonizat.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google