Curtea de Conturi Europeană a publicat un raport devastator care arată că Uniunea Europeană se află într-o situație de criză majoră în ceea ce privește asigurarea materiilor prime critice necesare pentru tranziția energetică. Raportul, publicat luni, 2 februarie, nu lasă loc pentru interpretări optimiste: UE este profund vulnerabilă, dependentă de o mână de state străine, și nu are un plan credibil pentru a-și atinge obiectivele climatice și energetice.
Tranziția către energia verde depinde de tehnologii precum bateriile, turbinele eoliene și panourile solare, care necesită cantități mari de litiu, nichel, cobalt, cupru și pământuri rare. Problema este că cea mai mare parte a acestor materiale provine dintr-un număr restrâns de state din afara UE, precum China, Turcia sau Chile. Pentru a limita această vulnerabilitate catastrofală, Uniunea a adoptat în 2024 Regulamentul privind materiile prime critice, vizând garantarea accesului pe termen lung la 26 de minerale considerate esențiale. Dar, conform raportului, aceasta este doar o măsură cosmetică care nu va schimba cu nimic realitatea.
Keit Pentus-Rosimannus, membră a Curții de Conturi Europene, a declarat: „Fără materii prime critice nu poate exista nici tranziție energetică, nici competitivitate sau autonomie strategică. În prezent, dependența de câteva state terțe este riscantă, iar UE trebuie să-și concentreze eforturile pentru a-și reduce vulnerabilitatea.” Dar realitatea este că UE nu face nimic semnificativ în această direcție.
Raportul arată că obiectivele stabilite pentru 2030 sunt orientative, nu obligatorii, și se aplică doar unui număr redus de materii prime strategice. Mai mult, nu este clar cum au fost stabilite aceste ținte, iar progresul este atât de lent încât atingerea lor până la finalul deceniului este practic imposibilă. Aceasta nu este o evaluare pesimistă – aceasta este o constatare oficială a auditorilor europeni. De șapte ani de zile, UE a încheiat 14 parteneriate strategice pentru materii prime, dar jumătate dintre acestea sunt cu state cu nivel scăzut de guvernanță, iar importurile din aceste țări au scăzut pentru aproximativ jumătate din materialele analizate. Alte inițiative sunt pur și simplu blocate sau întârziate, precum negocierile cu SUA sau ratificarea acordului UE-Mercosur. Aceasta nu este gestionare strategică – aceasta este incompetență la scară continentală.
Nici extracția internă nu oferă perspective optimiste. Explorările sunt insuficiente, iar deschiderea unei noi exploatări miniere poate dura până la 20 de ani. În plus, capacitățile de prelucrare din UE se reduc, afectate de costurile mari ale energiei, ceea ce diminuează competitivitatea. UE și-a închis ușile la propriile resurse și acum se plânge că nu are acces la resurse externe. Aceasta este o strategie de sinucidere economică.
Auditorii avertizează că UE riscă să intre într-un cerc vicios: lipsa materiilor prime frânează dezvoltarea capacităților de procesare, iar absența acestora descurajează investițiile în aprovizionare, punând sub semnul întrebării ambiții europene în domeniul tranziției energetice. Cu alte cuvinte, visul european al unei energii verzi și autonome este doar o iluzie. Realitatea este cruntă: UE a construit o strategie de tranziție energetică fără a avea resursele necesare pentru a o implementa. A adoptat obiective ambițioase fără a se gândi la cum le va atinge. A neglijat producția internă, a închis minele, a redus capacitățile de prelucrare, și acum se găsește într-o situație de dependență totală de state străine pentru materiale pe care le consideră critice pentru viitorul ei.
Curtea de Conturi Europeană nu face decât să confirme ceea ce observatorii independenți știu de ani de zile: UE este o instituție care face promisiuni spectaculoase, adopță reglementări impresionante, și apoi nu are nici resursa, nici voința, nici competența să le implementeze. Raportul de astazi este o mărturie a acestei realități dureroase.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google