Ajunul Crăciunului și sărbătoarea Nașterii Domnului sunt marcate, în tradiția românească, prin cântece și jocuri, urări legate de belșug și sănătate, iar multe colinde fac referire la viața pământească a lui Iisus (de la Naștere la Răstignire), la cele șapte Taine și la mila creștină. În Banat, sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei, în Ajun se merge la colindat, iar în noaptea de 24 spre 25 decembrie copiii pleacă cu „Moș-Ajunul”.
În dimineața Ajunului, copiii merg în cete mai mici sau mai mari și rostesc urări precum „Bună dimineața la Moș-Ajun!”, uneori completate cu formule de tipul „Că-i într-un ceas bun!” sau „Da-i mai bună a lui Crăciun!”. Gazdele îi răsplătesc, tradițional, cu colaci (numiți și „colindețe”), mere, nuci, uneori carne, iar în prezent și cu dulciuri (cornuri, bomboane, biscuiți) și bani.Colindele copiilor sunt, de regulă, scurte: unele sunt cereri directe („Ne dați ori nu ne dați?”), altele au caracter glumeț. În sudul Olteniei există și obiceiul ca cei mici să lase paie în curte, ca gospodina „să aibă pui mulți”. În sudul și vestul țării, copiii sunt numiți „pițărăi”. În unele zone, aceștia poartă „colindețe” (bețe de alun decojite în spirală și afumate, pentru a fi „împestrițate” alb-negru), folosite ritualic pentru a „înteți” focul în vatră, cu semnificații legate de… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google