Printre gogoșile politice strecurate în programul de guvernare al premierului desemnat, Siegfried Mureșan, se regăsește și o promisiune cu iz de thriller politic: curățarea mass-mediei de „ofițerii acoperiți”. În realitate, pe Mureșan îl lasă rece subiectul… asumarea acestei teme este o simplă manevră de PR, o miză contrafăcută pentru un politician pe care nu-l interesează nicio secundă dacă prin redacții mai există sau nu uniforme invizibile.
Existența de mai mulți ani a acestui bau-bau peste spațiul public este convenabilă, dar ridicolă. Mass-media din România nu mai reprezintă de mult o miză de securitate națională atât de critică încât să justifice infiltrarea unor cadre conspirate. Conceptul a rămas doar un mit întreținut artificial pentru a livra publicului o fantezie spectaculoasă despre „statul paralel”, care stat, de altfel, se află în altă parte. În condițiile în care presa s-a prăbușit calitativ, fragmentată într-o puzderie de publicații îndoielnice, televiziuni de nișă și un bombardament informațional haotic și constant, o operațiune de infiltrare este complet nejustificată. Ca să aibă efect, un serviciu ar trebui să „cucerească” fie toate redacțiile, fie niciuna. Din punct de vedere operativ, niciun serviciu de informații rezonabil nu ar risca demascarea unui ofițer acoperit într-un mediu atât de volatil. Miza nu justifică riscul conspirării. De altfel, astăzi când vorbim, ofițerii SRI sunt autentici oameni de afaceri și nicidecum Jeimz Buonzi, aspect care se reflectă strălucitor și la colegii lor de la SIE, unde lobby-ul românesc în străinătate lipsește cu desăvârșire de la atâția acoperiți. În schimb, mecanismul real este mult mai ieftin și mai degradant: racolarea unor găgăuți irelevanți cu aere de jurnaliști și împinși în față în spațiul public, la ordin și după necesități. Acești indivizi nu au nicio legătură cu haina militară — nu poartă uniformă pe sub tricou, nu au legitimație, nu încasează soldă și nu vor vedea în viața lor vreo pensie de militar. Sunt, în fapt, doar niște sclaveți ușor de prostit și de manevrat. Trăiesc cu iluzia grotescă că, dacă au stat o dată la masă cu un ofițer, au devenit piese grele în angrenajul statului. În realitate, serviciile îi tratează exact ca pe niște oi bune de aliniat în turmă. Nu au acces la informații clasificate de siguranță națională și nu contează în nicio ecuație reală, de asemenea, sunt irelevanți profesional, decredibilizați ș.a.m.d. convinși doar în mintea lor că au vreun rol în societate, simpli inutili ai spațiului public, care se compromit sistematic pentru absolut nimic.
Dovada sterilității o vedem în presa centrală, de sub ochii tuturor: agenda publică este blocată obsesiv pe casa lui Călin Georgescu sau pe Nicușor Dan, deviat de la butoanele apăsate de USR. Investigațiile autentice au dispărut, iar ce se vinde astăzi drept „anchetă de presă” trădează de la o poștă comanda politică sau financiară. Totul se derulează pe un vechi și obositor principiu: bate șaua ca să priceapă iapa și care, de regulă, durează maxim trei zile, scopul fiind năucirea publicului și nicidecum rezolvarea problemei semnalate, dacă ea se confirmă. Dacă Siegfried Mureșan ar trece testul Parlamentului și ar avea un minim dram de curaj să curețe spațiul public de rețelele de influență, primii vizați ar trebui să fie tocmai cei de la Recorder — publicația care susține frenetic gașca trimisă la înaintare să-și instaleze guvernul. O acțiune care, evident, nu se va întâmpla niciodată. Marea reformă a lui Mureșan rămâne doar o frază sforăitoare pe hârtie, menită să amăgească un public obișnuit să consume iluzii.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google