Un proiect legislativ care vizează modificarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a ajuns în atenția Camerei Deputaților, după ce a fost respins de Senat în data de 25 februarie 2026. Inițiativa, susținută și de deputatul constănțean al AUR, Cosmin Hristu, propune o schimbare de filozofie în modul în care statul sprijină angajarea tinerilor absolvenți: nu doar prin subvenționarea formală a încadrării în muncă, ci prin stimularea reală a menținerii raporturilor de muncă pe termen mai lung.
Potrivit expunerii de motive, proiectul urmărește modificarea și completarea art. 80 din Legea nr. 76/2002, în ideea consolidării mecanismului de integrare a tinerilor pe piața muncii. Inițiatorii pornesc de la constatarea că actuala formulă de sprijin, care prevede o subvenție lunară de 2.250 de lei pentru angajatorii care încadrează pe durată nedeterminată absolvenți ai instituțiilor de învățământ, timp de 12 luni, și-a dovedit limitele în practică. Deși măsura a contribuit la stimularea recrutării, experiența aplicării arată că efectele sale sunt reduse în privința retenției și integrării pe termen lung a tinerilor, iar în numeroase cazuri raporturile de muncă încetează imediat după expirarea perioadei minime. În acest context, proiectul propune păstrarea cuantumului total de 2.250 de lei pe lună, dar redistribuirea sa într-un mecanism care să condiționeze plata de menținerea efectivă a raportului de muncă. Mai exact, din suma totală, 1.250 de lei pe lună ar urma să fie constituiți ca tranșă de retenție pentru angajator, plătibilă într-o singură tranșă la împlinirea a 12 luni, cu condiția menținerii raportului de muncă și a inexistenței situațiilor prevăzute de lege. În același timp, 1.000 de lei pe lună ar urma să fie constituiți ca bonus de retenție pentru absolvent, de asemenea plătibil la 12 luni, însă pierdut în cazul demisiei sau al concedierii disciplinare.
Inițiatorii susțin că această formulă ar introduce o condiționalitate rezonabilă și adecvată scopului urmărit, fără a afecta dreptul angajatorilor de a beneficia de sprijin public. În același timp, măsura ar fi conformă cu principiul responsabilității în utilizarea fondurilor publice, întrucât ar evita situațiile de subvenționare formală, lipsite de efecte economice durabile. Argumentul central este că statul nu ar trebui să plătească doar pentru bifarea unei angajări, ci pentru rezultate reale și măsurabile în ceea ce privește integrarea tinerilor în piața muncii. Din perspectivă bugetară, inițiatorii arată că proiectul nu generează impact suplimentar asupra cheltuielilor publice, menținând nivelul actual al acestora, estimat la aproximativ 270 de milioane de lei pe an pentru un număr mediu de 10.000 de beneficiari. În schimb, prin noul mecanism, ar putea apărea economii semnificative, estimate la circa 54 de milioane de lei anual, în ipoteza unei rate de reziliere de 20%. În plus, prin amânarea plăților până la 12 luni și condiționarea lor de menținerea raportului de muncă, măsura ar produce și un efect de cash-flow pozitiv pentru bugetul de stat, contribuind la o mai bună gestiune a lichidităților publice.
Expunerea de motive invocă și exemple din alte state membre ale Uniunii Europene. În Franța, programul „1 jeune, 1 solution”, lansat începând cu anul 2020 și finanțat parțial prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, a prevăzut subvenții de până la 4.000 de euro pentru angajatorii care încadrează tineri sub 26 de ani pe contracte de muncă, precum și scheme de scutiri parțiale de contribuții sociale pentru contractele de ucenicie și formare profesională. În Germania, sistemul dual de formare profesională este sprijinit prin programe de subvenționare a angajatorilor, gestionate de Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă, care acordă stimulente financiare condiționate de finalizarea stagiului de către tineri, măsură consolidată prin pachetul legislativ adoptat în 2020 pentru combaterea efectelor pandemiei.
Pe lângă noul mecanism de plată, proiectul introduce și obligația restituirii sumelor încasate, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României, în cazul în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează înainte de termen în anumite situații expres prevăzute de lege. Astfel, inițiatorii încearcă să creeze un sistem mai riguros, în care sprijinul public să fie legat direct de stabilitatea raporturilor de muncă și de responsabilitatea ambelor părți implicate.
Deși proiectul a fost respins de Senat pe 25 februarie 2026, traseul său legislativ continuă, iar decizia finală aparține Camerei Deputaților. Acolo se va stabili dacă această schimbare de abordare, care mută accentul de pe simpla angajare pe retenția reală a tinerilor absolvenți, va deveni sau nu lege. Susținerea deputatului constănțean al AUR, Cosmin Hristu, pentru un astfel de proiect aduce și o componentă locală unei teme cu impact național major. Într-o economie în care integrarea tinerilor pe piața muncii rămâne fragilă, iar multe angajări se sting imediat după expirarea facilităților acordate de stat, dezbaterea nu mai este despre oportunitatea sprijinului public, ci despre eficiența lui reală. Iar exact aici încearcă această inițiativă să intervină: în zona unde subvenția trebuie să producă nu doar statistici, ci stabilitate.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google