Marius Voineag, procurorul șef al DNA, se află în ultimele luni de mandat și pare să fi intrat într-o veritabilă fibrilație publică. Interviuri în cascadă, apariții televizate în lanț, și o strategie de PR intensificată au marcat comportamentul acestuia pe măsură ce se apropie termenul încetării mandatului său. Deputatul constănțean al USR, Stelian Ion, fost ministru al Justiției, a analizat această comportare și a tras o concluzie tranșantă: ipocrizia.
În doar trei zile, presa a fost inundată de zeci de articole și emisiuni despre o avocată acuzată de trafic de influență. Un dosar care, raportat la anvergura DNA, este relativ minor, dar extrem de „suculent” pentru public datorită numelor vehiculate și fotografiilor realizate de respectiva persoană. Voineag joacă la imagine. Speră la un nou mandat și și-a intensificat vizibil exercițiile de PR. Prin acest dosar livrat presei, încearcă să inducă ideea unei „lovituri” spectaculoase care ar viza personaje grele. Realitatea este probabil mai banală: acei oameni nici nu aveau habar cu ce se ocupa individa care s-a agățat de ei pentru poze la diverse evenimente, subliniază Stelian Ion.
Ceea ce este cu atât mai frapant este că același Marius Voineag condamna, nu cu mult timp în urmă, „telejustiția” practicată în trecut. Jura că sub mandatul său asemenea derapaje nu vor mai exista. Realitatea ultimelor zile îl contrazice fără drept de apel, consideră Stelian Ion: De la numirea sa în funcție, către presă au fost scurse zeci de stenograme din dosare aflate în instrumentarea DNA. Un caz notoriu a fost cel în care Piedone a fost înregistrat, inclusiv în discuții cu soția sa — înregistrări care nu aveau ce căuta într-un dosar penal. Atunci, Marius Voineag a ieșit public și a negat orice legătură cu scurgerea acestor informații, subliniază deputatul constănțean.
Poate nu toate stenogramele apărute în presă provin din DNA-ul condus de Voineag, dar este greu de crezut că niciuna nu a plecat de acolo. Sistemul de scurgeri către presă a fost prea consistent, prea bine coordonat, prea rapid pentru a fi o coincidență.Dacă, prin absurd, chiar așa ar sta lucrurile și niciuna din aceste scurgeri nu ar proveni din DNA, se pune o întrebare legitimă: cu ce drept critică Voineag „telejustiția” din anii trecuți? Cu ce diferă aceasta de „telejustiția” din mandatul său?Are el vreo dovadă că atunci scurgerile de informații către presă proveneau din DNA? Sau doar speculează? – se întreabă Stelian Ion.
La fel au stat lucrurile și cu dosarul „Portului”, cu care se laudă în aproape toate aparițiile publice. Sper sincer ca acest dosar să reziste în instanță și să nu se descopere vicii de procedură. Dar și din această speță Voineag a construit un veritabil spectacol televizat.Dosarul nu a fost tratat ca o investigație discretă și profesională. A fost tratat ca o producție de televiziune, cu momente dramatice, cu presă mobilizată, cu imagini și detalii scurse strategic pentru a menține interes public. Pentru toate aceste motive, concluzia lui Stelian Ion este: ipocrizia pare să fi devenit a doua natură a domnului Voineag. El condamnă ceea ce practică. El critică „telejustiția” în timp ce o orchestrează. El jură că va fi diferit, iar apoi face exact ceea ce a promis că nu va face.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google