Alertă pentru România, după ce SUA au introdus Lukoil pe lista de companii care vor fi sancționate. Țara noastră trebuie fie să obțină o derogare ca să poată păstra compania fie să o închidă, riscând ca 20% din producția de petrol să dispară peste noapte.
„Prin Ordinul Executiv 14024, Trezoreria SUA a introdus Lukoil pe lista companiilor rusești sancționate, iar măsurile de sancționare urmează să intre în vigoare din 21 noiembrie a.c.Dacă România nu obține derogări (așa cum a obținut Ungaria, prin prezența lui Orban la întâlnirea de urgență cu Trump) sau Lukoil România nu este vândută până în 21 noiembrie, rafinăria de la Ploiești se închide. Consecințe: 20% din producția de carburant dispare peste noapte, 3500 de angajați își pierd direct locurile de muncă și alți 100 de mii devin șomeri din motive de faliment consecvențial.Precizez că a fost pe masă o ofertă de cumpărare de la un trader numit Gunvor, dar oferta a fost retrasă. Multe alte consecințe sunt antrenate de închiderea foarte probabilă a Lukoil România: contracte de aprovizionare pe termen mediu (mai ales, pentru agricultură), contracte de hedging, garanții bancare, fluxuri de carburant vândut la preț redus în Republica Moldova sau chiar în Ucraina, toate pică, odată cu închiderea Lukoil România. Partea a doua: Rompetrol, deținută cu KazMunaiGaz, o companie cu evidente legături cu Rusia, va fi similar afectată.Situația la Rafinăria Petromidia este deja gravă, cu risc mare de faliment:
-la un capital propriu total de doar 158 de milioane de dolari, Rompetrol Rafinare are o datorie de 2,33 miliarde de dolari, adică, de 15 ori mai mare…
– datoriile pe termen scurt sunt de 1,9 miliarde de euro;
-toate activele sunt ipotecare la bănci sau în favoarea acționarilor din grup;
-pierderile anuale, în ultimii ani, depășesc 50 de milioane de dolari;
-sunt numeroase litigii pe rol, inclusiv grele litigii de mediu (numai pentru reabilitarea lagunei Vega se vorbește de un provizion de 98 de milioane de dolari);
-încă este nerezolvată vechea problemă a datoriei de 600 de milioane de dolari către Statul români, rezultată din obligațiunile convertibile în acțiuni emise acum peste 20 de ani, la momentul privatizării.
Peste toate acestea se suprapun: certificatele de CO2, scadente în fiecare an, din aprilie, și certificatele de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), care trebuie plătite din 2026 încolo, căci țițeiul vine din Kazahstan, țară non – UE. Ca și Petrotel, și Rompetrol produce cam 20% din carburantul României.Dispariția acestor doi producători ne vor face dependenți de un singur producător: OMV Petrom, deținut de austrieci, împreună cu niște fonduri despre care s-a spus mereu că sunt deținute, direct sau indirect, de ruși, mai precis, de Gazprom. OMV Petrom va decide orice preț al carburantului vrea, pentru a-și maximiza profitul, iar noi vom plăti oricât, că nu avem de ales…Ce soluții am putea avea, dacă am avea conducere statală cu cap, iar nu destinatari ai ofertelor de “șpagă de supraviețuire”?
(1) Achiziția celor două corporații de către companiile românești mari, din energie : Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica; sigur că nu au toți banii necesari, dar pot lua credite sau bani de la UE (care ar trebui testată dacă este sau nu serioasă în chestia cu răspunsul comun la “amenințarea” rusă);
(2) Răscumpărarea, cu preț just și corect, a acțiunilor majoritare la aceste companii, care au fost companii de stat cândva. Franța și Germania practică de multișor acest sport, deci Comisia Europeană nu ar trebui să ne oprească pe noi să ne protejăm cumva piața internă și populația de dezastrul care vine.
Vor fi bani? Păi, trebuie să fie.Atâtea zeci de miliarde s-au aruncat pe ajutoare de stat pentru companii din Franța și Germania, pe climate change, pe fact checking, pe vaccinuri, pe armament vechi și scump donat altora, pe compensări la facturi de energie sau gaz din care unii s-au hiper-îmbogățit fără justă cauză, că trebuie să existe bani”, scrie Piperea pe Facebook.
România și Bulgaria duc o cursă contra cronometru pentru a-și proteja rafinăriile petroliere esențiale de la închidere.Decizia Washingtonului de a pune pe lista neagră companiile Lukoil și Rosneft a aruncat în haos statele UE unde sunt prezente cele două mari companii petroliere rusești, acestea încercând acum să prevină întreruperi ale aprovizionării cu combustibil înainte de data de 21 noiembrie, când sancțiunile vor deveni active.Vineri, parlamentarii bulgari au aprobat un nou proiect de lege care permite guvernului să numească un administrator pentru uriașa rafinărie Burgas, deținută de Lukoil, oferindu-i acestuia puteri extinse de a prelua controlul operațional al facilității, de a aproba vânzarea acesteia și, dacă este necesar, de a o naționaliza. În paralel, Sofia caută să obțină o derogare de la sancțiuni, scrie Politico.România, unde Lukoil deține rafinăria Petrotel, nu a luat încă o decizie oficială.Totuși, România analizează posibilitatea de a cere o „prelungire a termenului” pentru aplicarea sancțiunilor.
Situația companiei Lukoil din România, care deține o rafinărie și numeroase stații de carburant, este monitorizată atent de autoritățile statului. Consilierul prezidențial pe probleme economice, Radu Burnete, a precizat că, în cazul în care Lukoil va decide să-și vândă activele din România, tranzacția va fi evaluată de o comisie specială a statului, care are dreptul să o respingă dacă există suspiciuni legate de cumpărător sau de posibile conexiuni cu entități aflate sub sancțiuni.
„Orice tranzacţie de genul acesta care are loc în România este analizată şi autorizată de o comisie, CEISD (n.r. – Comisia pentru examinarea investiţiilor străine directe). Deci orice va decide Lukoil să transfere ar trebui să treacă printr-un filtru al statului român şi care are drept de veto, nu ştiu dacă are argumente, desigur, dar are drept de veto. Dacă observăm că respectiva companie are legături cu Federaţia Rusă sau se află sub sancţiuni sau avem bănuieli că respectiva companie nu îşi doreşte, de fapt, să fie un investitor şi aşa mai departe şi este doar un paravan, atunci statul român are drept de veto şi va exista o astfel de analiză”, a afirmat Radu Burnete duminică, la Digi 24.
În ceea ce priveşte chestiunea funcţionării pe viitor a rafinăriei Lukoil şi impactul unei eventuale sistări a activităţii acesteia asupra pieţei de carburant din România, Radu Burnete afirmă că în urma activităţii Lukoil se asigură aproximativ 25% din capacitatea de rafinare, iar o parte din produsele rafinate la Ploieşti este trimisă în Republica Moldova. El a explicat că în această perioadă, când rafinăria de la Ploieşti operată de Lukoil este oprită pentru revizie, carburantul pe care îl asigura aceasta este suplinit din importuri şi de la celelalte companii furnizoare.
Burnete este de părere că posibilitatea achiziţionării activelor Lukoil din România de către statul român „e o ipoteză care nu poate fi exclusă”, dar subliniază că Lukoil decide cui vinde operaţiunile. Referitor la compania din Cipru căreia Lukoil a anunţat că ar putea vinde activele din România, Burnete a spus că este „o companie care ridică semne de întrebare”, fără a face comentarii suplimentare pe acest subiect, explicând că sunt alte autorităţi ale statului care spună „dacă aceste semne de întrebare sunt justificate”.
Trezoreria SUA a inclus companiile petroliere Rosneft şi Lukoil, precum şi 34 de filiale ale acestor companii, într-un nou pachet de sancţiuni americane.Sancţiunile implică îngheţarea tuturor activelor Rosneft şi Lukoil în Statele Unite, precum şi interdicţia impusă tuturor companiilor americane de a face afaceri cu cele două companii.
Compania petrolieră Lukoil a anunţat apoi că intenţionează să-şi vândă activele din străinătate din cauza sancţiunilor. În octombrie, Lukoil a declarat că a acceptat oferta Gunvor – înregistrată în Cipru şi cu sediul operaţional la Geneva – de a cumpăra activele sale din străinătate.
Gunvor a anunţat joi că şi-a retras propunerea de a cumpăra activele din străinătate ale companiei energetice ruse Lukoil după ce Trezoreria SUA a numit-o „marioneta” Rusiei şi a semnalat că Washingtonul se opune tranzacţiei.
Ministrul Economiei, Radu Miruţă, a declarat luni, despre sancţiunile americane aplicate companiei Lukoil, că autorităţile sunt preocupate de ce se întâmplă cu zona de producţie care există pe teritoriul României, pentru că există nişte datorii ale acestor companii care, dacă pleacă, trebuie ca statul român să se asigure că nu vor rămâne istorie.
”Decizia Statele Unite cu privire la aceste sancţiuni pe plan internaţional nu este o decizie care are legătură cu decizia Guvernului României. Cu privire la aceste sancţiuni care au fost aplicate acestor companii, suntem preocupaţi să vedem ce se întâmplă cu zona de producţie care există pe teritoriul României.Ştiu că există nişte datorii ale acestor companii care, dacă pleacă, trebuie ca statul român să se asigure că aceste datorii nu vor rămâne istorie şi vom rămâne din nou cu o pagubă”, a spus ministrul Economiei.
POLITICO a comentat că decizia Washingtonului de a include Lukoil şi Rosneft pe lista neagră a sancţiunilor a aruncat în haos ţările UE în care sunt prezente cele mai mari două companii petroliere ruseşti, acestea încercând să prevină întreruperea aprovizionării cu combustibil înainte ca sancţiunile să intre în vigoare la 21 noiembrie.România şi Bulgaria sunt într-o cursă contracronometru pentru a împiedica închiderea rafinăriilor lor de petrol critice deţinute de Lukoil înainte ca sancţiunile SUA împotriva proprietarilor ruşi să intre în vigoare la sfârşitul acestei luni.Una dintre opţiunile luate în calcul de Bucureşti ar fi să ceară o derogare prin care să prelungească termenul de aplicare a sancţiunilor, scrie Politico.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google