Sunt povești pe care le tot auzim, în variante ușor diferite, de un deceniu și jumătate: un ofițer de informații este „detașat” într-o instituție civilă, unde ajunge să conducă exact departamentul cu acces la datele sensibile — IT, achiziții, comunicații. După câțiva ani, revine „acasă”, la serviciul care l-a trimis. Iar mai târziu, aceeași persoană reapare într-o companie strategică de stat, tot pe un post legat de securitate. Cazul lui Florin Cosmoiu din SRI, pe care îl dezvoltăm astăzi, este aproape un manual de instrucțiuni.
Între 2010 și 2013, colonelul SRI Cosmoiu a condus Direcția Generală pentru Comunicații și Tehnologia Informației (DGCTI) din MAI — și a fost, în același timp, plătit culmea toleranței profesionale de MAI și de SRI. E greu de imaginat un exemplu mai limpede de conflict de loialitate instituțională, respectiv de interese, nesancționate la aceea vreme de nicio institutie a statului cu atribuții de control instituțional. Cui raporta, de fapt, șeful IT-ului de la Interne — ministrului sub care lucra nominal, sau serviciului care îi plătea jumătate din venit? Declarațiile de avere nu răspund la întrebare. Dar ridică o suspiciune legitimă: accesul la infrastructura critică a unui minister nu era, în acei ani, atât de „civil” pe cât… CITEȘTE CONTINUAREA!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google