Ce a mai rămas din Mamaia? Un nume, niște blocuri de beton și o senzație apăsătoare de abandon și impostură. Cine îndrăznește să pășească astăzi în stațiunea care odinioară era simbolul vacanței la mare pentru milioane de români, descoperă un peisaj în care dezastrul nu mai poate fi ascuns sub covor. Totul începe încă de la intrare, unde realitatea te izbește cu forța unui duș rece: Parcările, cândva publice, au fost confiscate de interese obscure, transformate peste noapte în afaceri private cu tarife care sfidează orice logică și bun simț:
25 de lei pentru 4 ore sau 75 de lei pe zi – nu pentru un serviciu de calitate, ci pentru privilegiul de a nu-ți fi ridicată mașina de un individ care nu reprezintă nicio autoritate, dar are tupeul să-ți ceară banii în numele unei “proprietăți private”. Aproape că ți se spune clar:
„Nu e parcare publică, nu aveți voie aici, mergeți mai departe, totul e privat!” – cuvinte care ar trebui să stârnească reacția imediată a autorităților, dar care, în Mamaia, au devenit refrenul cotidian. În acest decor absurd, turiștii, cu bagajele în brațe și copiii de mână, încearcă să-și croiască drum spre hoteluri care, la rândul lor, par desprinse dintr-o realitate paralelă.
De exemplu, Hotelul Alma, este mostra perfectă a haosului generalizat, nu există oficial în cartea funciară, nu plătește taxe și impozite de peste un deceniu, dar funcționează nestingherit, ba chiar își permite să construiască scări peste trotuarul public!
Oricine caută să afle cine deține cu adevărat această proprietate sau cui aparține parcarea, descoperă un vid administrativ total: nici un act, nici o intabulare, nicio urmă de responsabilitate. Un business care nu există legal, dar înflorește pe ruinele unui sistem care a renunțat la orice urmă de control sau moralitate.
Cum a fost posibil să ajungem aici? Răspunsul este simplu și dureros: Moștenirea lăsată de epoca Radu Mazăre, când Mamaia a fost transformată într-un paradis al combinațiilor, al privatizărilor pe sub mână, al construcțiilor ilegale și al abuzurilor de tot felul. O stațiune întreagă a fost împărțită între “băieții deștepți” ai vremii, fiecare cu bucata lui de plajă, de parcare, de trotuar, fiecare cu regulile lui, fiecare cu legea lui.
Astăzi, nimeni nu mai răspunde, nimeni nu mai vede, nimeni nu mai aude. Turismul românesc plătește prețul acestei complicități tăcute. Mamaia, cândva destinație de vis, a devenit un coșmar pentru turiști și un cimitir al investițiilor oneste. Turiștii fug, investitorii serioși ocolesc zona, iar cei rămași profită de haos și lipsă de control. Bugetul local pierde sume uriașe, orașul se sufocă sub povara datoriilor, iar imaginea litoralului românesc este compromisă pentru ani buni de acum înainte. Este revoltător să vezi cum, sub privirile indiferente ale autorităților, Mamaia a fost jefuită de resurse, sufocată de betoane, vândută la bucată și lăsată pradă unui sistem corupt care nu mai servește nici turiștilor, nici localnicilor, nici statului.
Urmând exemplul Alma care, în realitate, nu există, parcările au devenit afaceri private, trotuarele sunt ocupate de scări ilegale, hotelurile funcționează fără acte și fără să plătească nici un leu la bugetul local. Cei care ar trebui să vegheze la respectarea legii stau deoparte sau, mai grav, sunt parte a problemei.
Mamaia nu este doar un studiu de caz despre eșecul administrației locale, ci o rană deschisă pe obrazul turismului românesc, despre care vorbim în fiecare sezon estival, devenind deja o obișnuință. Titluri care conțin „prăbușirea litoralului” nici măcar nu mai sunt o știre, au rămas o rană care nu se va vindeca niciodată atâta timp cât indiferența și impostura vor rămâne regulă, nu excepție.
Pentru că suntem motivați de ideea că Mamaia și litoralul românesc merită mai mult decât să fie lăsate pe mâna unor profitori fără scrupule, a unor autorități absente și a unui sistem care a uitat de cine ar trebui să servească, așteptăm lămuriri de la SPIT Constanța și Poliția Locală Constanța.
VA URMA!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google