Senatul a votat legea prin care România introduce un sistem complet de raportare fiscală pentru criptoactive, un pas care mută piața din zona de opacitate și improvizație într-un cadru de monitorizare anuală, standardizată, cu obligații clare pentru operatori și cu instrumente de control extinse pentru ANAF. Anunțul a fost făcut de președintele USR Constanța, senatorul Remus Negoi, care susține că noul mecanism obligă platformele să raporteze identitatea utilizatorilor și tranzacțiile relevante printr-un formular electronic standardizat, depus anual.
În esență, legea introduce o raportare fiscală sistematică, nu doar punctuală, iar responsabilitatea cade în primul rând pe operatori, nu pe utilizatorul individual. Platformele și furnizorii care intermediază tranzacții cu criptoactive vor trebui să transmită către autorități datele de identificare ale utilizatorilor și informațiile despre tranzacțiile considerate relevante din perioada de raportare. În paralel, potrivit senatorului Negoi, obligativitatea include condiții de conformare care țin de înregistrarea într-un stat al Uniunii Europene și de aplicarea unor diligențe fiscale, adică proceduri de verificare și documentare a datelor necesare raportării.
Miza reală a legii apare însă în zona sancțiunilor și a pârghiilor de constrângere. Dacă datele nu sunt furnizate, tranzacțiile pot fi blocate. În plus, ANAF primește posibilitatea de a verifica și controla, inclusiv prin măsuri care pot ajunge la blocarea accesului la aplicații sau site-uri. În termeni practici, asta înseamnă că statul nu se mai limitează la controale ulterioare și la calcule fiscale făcute după ani de zile, ci poate interveni direct asupra funcționării infrastructurii digitale prin care se fac tranzacțiile. Pentru utilizatori, mesajul este limpede: anonimatul și ideea că “în cripto nu te vede nimeni” se restrâng drastic. Pentru operatori, presiunea se mută pe conformare tehnică și juridică, pentru că raportarea nu mai este opțională, iar neîndeplinirea obligațiilor poate produce efecte imediate în piață. Pentru stat, legea înseamnă o creștere a capacității de a identifica venituri nedeclarate și de a urmări fluxuri financiare care până acum erau greu de corelat cu identități reale, mai ales când tranzacțiile treceau prin platforme externe sau prin structuri greu de controlat.
Rămâne, inevitabil, întrebarea de echilibru: cât control fiscal este legitim și unde începe riscul de supracontrol, mai ales când se deschide explicit posibilitatea blocării accesului la aplicații sau site-uri. În lipsa unor explicații publice detaliate despre proceduri, criterii și căi rapide de contestare, astfel de instrumente pot deveni rapid subiect de controversă, pentru că ating direct libertatea de utilizare a serviciilor digitale, nu doar zona de impozitare. În perioada următoare, atenția se va muta de la votul politic la implementare: cum arată formularul standardizat, ce intră concret la “tranzacții relevante”, ce tip de operatori sunt vizați și cum va funcționa mecanismul de blocare în practică. Cert este că România intră într-o etapă în care criptoactivele nu mai sunt tratate ca un fenomen marginal, ci ca un domeniu fiscalizat și supravegheat, cu reguli care pot produce efecte directe asupra tranzacțiilor de zi cu zi.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google